Dar merg... Mi se desface sufletul în rouă Și carnea se desface-n stele, roi în vene curge zvon de Lună nouă, trei pași mă duc, Iubire, înapoi; Cu primul, să te-ating încă o dată (pe chipul tău din zori, albi trandafiri!) cu-al doilea, să dezleg din viața toată ce-a fost al tău în mine, ce respiri ori ce al meu în tine somn își face -nu vezi că toate-s împărțiri la trei?!- doi ochi ai tăi cu cerul care tace, peste lumina verde... dintr-ai mei... ...Și cât îmi pare de nevinovată aceasta boală-n care drum petrec, că tot iubesc, deși... nu mai am soartă și merg de una singură...Dar merg! Shanti Nilaya
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu