Sa scrii cu sange ,nu-i oricum...versuri Dori Lederer

Sa  scrii cu sange ,nu-i oricum Cum poți să știi ce-i un orfan Când tu copil singur n-ai fost, Cum poți simți ca un sărman Dacă nu știi al foamei gust, Cum poți să spui că ai iubit Cu ochi de sânge și de moarte Dacă ai stat la loc ferit Închipuindu-ți-le toate ? Cum poți să scrii de sacrificii Când ai facut ce-i rânduit Hrănindu-ți mai întâi copiii Și-ai dat doar ce a prisosit, Ori știi tu inima cum doare Când dai, dar dai de-adevăratul Singurul tău strop mâncare Să poată rezista și altul ? Să vezi slăbind odorul tău Și te consolezi că mâine Va fi sătul și el din nou Dar azi bucata lui de pâine Nevoie mare e să meargă La cel ce n-a mâncat de zile. Cum poți vorbi de-atâtea drame Când nu le știi decât cu gândul ? Mai bine-“un mulțumescu-ți Doamne” Și calcă fericit pământul. Să scrii cu sânge, nu-i oricum Și nu-i de-ajuns numai cuvântul.

"Am să vă spun un lucru, cu riscul de a mă repeta. Eu nu prea cred că există poeţi, cred că există poezie." Nichita Stănescu

Nichita Stănescu, portret de Sorin Adam Pe  31 martie, în urmă cu 82 de ani, s-a născut Nichita Stănescu.  . „E o intamplare a fiintei mele:  și-atunci, fericirea dinlăuntrul meu  e mai puternică decât mine, decât oasele mele,  pe care mi le scrâșnești într-o îmbrățișare  mereu dureroasă, minunată mereu.” Iar eu îi șoptesc: Ce bine că ești!..." Nichita Stănescu.

20 dintre cele mai frumoase castele din Europa

20 dintre cele mai frumoase castele Castelul Bojnice ...Slovacia Castelul Bojnice e unul dintre cele mai vizitate castele din Slovacia. Construit in secolul 12, in stil romantic, cu elemente gotice, Bojnice a fost initial un fort din lemn, “upgradat” ulterior la piatra. Primul proprietar a fost Matthew Csak al treilea, care l-a primul in anul 1302 de la regele Ladislau V al Ungariei. In secolul 15 a intrat in proprietatea regelui Matei Corvin, care l-a cedat fiului sau nelegitim Ioan Corvin, in 1489. Dupa 1945, cand castelul a fost confiscat de comunistii cehoslovaci, a fost sediul catorva institutii de stat. In 1950 un incediu puternic l-a devastat in buna parte insa autoritatile l-au reconstruit. In prezent, castelul este muzeu. Castelul Chillon ...Elvetia Situat pe o insula din mijlocul Lacului Geneva, castelul Chillon nu are o data certa in care ar fi fost construit ba chiar exista doua date diferite in care este mentionat: anii 1005 si 1160. Incepand cu secolul 12, Chillon a fost resedinta Contelui de Savoia iar in secolul 13 a fost extins de catre Pietro al Doilea. In prezent, castelul consta din 100 de cladiri independente  si conectate intre ele, fiind unul dintre cele mai vizitate din intreaga Europa. Chillon a devenit popular in special datorita Lordului Byron, care a scris un poem intitulat “Prizonierul din Chillon” (1816), dspre un calugar care a fost intemnitat aici in secolul 14. Castelul Erice ...Sicilia, Italia Acest castel e situat in comuna Erice (Sicilia – in apropiere de Trapani), la o inaltime de 751 m, pe ruinele templului antic ridicat pentru zeita Venus, motiv pentru care mai e cunoscut si sub numele castelul Venus. A fost ridicat de catre descendentii vikingilor, care au cucerit Sicilia in secolul 12. Castelul Clifden ...Irlanda

Mănăstirea Voroneţ, „Capela Sixtină a Estului”

Mănăstirea Voroneţ, „Capela Sixtină a Estului”  Mănăstirea Voroneţ, supranumită „Capela Sixtină a Estului”, este una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ştefan cel Mare. Biserica a fost ridicată în anul 1488 în numai trei luni şi trei săptămâni, un record pentru acea vreme. Mănăstirea este situată la sud de oraşul Gura Humorului din judeţul Suceava, pe valea râului Voroneţ. Legenda originii bisericii îi uneşte pe voievodul Ştefan cel Mare şi cuviosul părinte Daniil Sihastrul, primul stareţ al mănăstirii. farmecul uneia dintre cele mai vechi aşezări monahale de pe teritoriul românesc  De mici proporţii, cu plan trilobat, având turla cu boltă moldovenească pe naos, biserica face parte dintre puţinele monumente de arhitectură religioasă din nordul Moldovei care-şi păstrează în mare măsură forma iniţială.  Pictura interioară a bisericii datează în cea mai mare parte din timpul lui Ştefan cel Mare, anul 1496. În scenele din altar şi din naos artistul a urmărit să redea îndeosebi sensul teologal al imaginilor, realizând un ansamblu solemn, dar cu vădit caracter de monumentalitate. Printre aceste picturi de interior atrag atenţia mai ales: Cina cea de Taină, Împărtăşirea Apostolilor, Spălarea picioarelor, Ciclul patimilor şi tabloul votiv al domnitorului Ştefan cel Mare. Pictura exterioară a Voroneţului, datând din timpul domniei lui Petru Rareş, este realizată la un înalt nivel artistic, fiind socotită drept cel mai reuşit ansamblu al artei feudale moldoveneşti. Figurile biblice din aceste fresce exterioare sunt apropiate de viaţă, însufleţite, fireşti. Frescele se disting prin coloritul lor viu, apropiat de cel al naturii înconjurătoare şi în care predomină verdele şi albastrul, prin compoziţia larg desfăşurată a diferitelor scene.  Faţada de vest, cu impresionanta scenă a Judecaţii de Apoi, este alcatuită compoziţional pe patru registre. În partea superioară se află Dumnezeu Tatăl, registrul al doilea cuprinde scena Deisis, încadrată de apostoli aşezaţi pe scaune. De la picioarele Mântuitorului porneşte un râu de foc în care păcătoşii îşi află chinurile. Cel de-al treilea registru este Etimasia Sfântului Duh, simbolizat în forma unui porumbel, Sfânta Evanghelie şi Protopărinţii neamului românesc - având spre nord un grup de credincioşi călăuziţi de Sfântul Apostol Pavel, iar spre sud grupurile de necredincioşi care primesc dojana lui Moise. În registrul al patrulea, la mijloc, apare cumpăna care cântareşte faptele bune şi pe cele rele, lupta dintre îngeri şi demoni pentru suflete; în zona de nord raiul, iar în cea de sud iadul.  O notă caracteristică a acestor fresce o constituie şi bogata imaginaţie creatoare a realizatorilor ei, care introduc în compoziţie elemente folclorice, cum ar fi arhanghelii care suflă din buciume, instrumente specifice păstorilor de munte. În interiorul bisericii reţin atenţia jilţurile şi stranele din secolul al XVI-lea, printre altele un jilţ domnesc, o adevărată capodoperă a sculpturii în lemn, mormântul mitropolitului Grigore Roşca, din pridvor, şi mormântul sihastrului Daniil, din pronaos.

La multi ani! Municipiul Roman la ceas aniversar!

LUNI, 30 MARTIE, SE ÎMPLINESC 623 DE ANI DE LA PRIMA ATESTARE DOCUMENTARĂ. poza deschidere stire la multi ani pentru municipiul Roman Muzeul de Istorie Roman organizează luni, 30 martie, în sala de festivități a Palatului Nevruzzi, o manifestare dedicată Zilei Municipiului Roman, 30 martie 1392 – 30 martie 20015. Rădăcini în istorie!poza interior stire la multi ani pentru municipiul roman Prima atestare documentară este Uricul din 30 martie 1392 (hrisov de danie către Ionaş Viteazul, în care a fost scris "în cetatea noastră, a lui Roman voievod"), numele oraşului fiind preluat de la numele voievodului Roman I Muşat (1392-1394) și este celebrată în fiecare an prin manifestări culturale. Situat în inima Moldovei, Romanul, fost târg, reşedinţă a Ţării de Jos a Moldovei, reşedinţă de judeţ, actualmente municipiu, atrage prin obiectivele turistice şi monumente dar şi prin posibilităţile de agrement. Ţinutul Romanului reprezintă o adevărată comoară de relicve istorice care dovedesc importanţa acestui centru al Moldovei, vestigii din diferite timpuri (paleolitic, neolitic, etc.) atestând existenţa de milenii a unor aşezări în zonă încă din Epoca Bronzului. Oraşul Roman este unul din puţinele oraşe din Moldova care se poate mândri cu existenţa a două cetăţi: Cetatea Muşatinilor, cea mai sudică fortificaţie moldovenească de la sfârşitul secolului al XIV-lea şi Cetatea Nouă a Romanului construită de Ştefan cel Mare (domn al Moldovei în perioada 1457–1504) la locul de confluenţă a râurilor Moldova şi Siret.

La braţ cu primăvara..... poezie de Ioana Voicilă Dobre

La braţ cu primăvara Urmând dar firul vieţii Eu caut nu ştiu ce... Ştiu bine că există, Dar parcă tot nu e. Livada îmi închină Mereu parfumul ei Şi-o creangă îmi anină În păr, doi mugurei. Splendoarea mă cuprinde Şi iată că găsesc Pe faţa primăverii, Un zâmbet îngeresc. O iau la braţ cu mine O plimb senină-n vremi Până când toamnă lină, La tine, tu mă chemi. poezie de Ioana Voicilă Dobre

Dorinţa ... poezie de Octavian Goga

Dorinţa Departe-aş vrea de-aici să vii, În alte lumi senine, În dimineaţa de Florii Să mă cunun cu tine. Să ne-aşezăm în sat la noi, S-avem în deal o casă, Să fiu cel mai cuminte-n sat, Şi tu, cea mai frumoasă. Să vie şi mama la noi, Că-i necăjită tare, Să aibă tihn-un an ori doi, Ori cât pământ mai are. Acolo să trăim în munţi De cât trai avem parte, Sătenii seara să-i adun Şi să le spun din carte: Că sunt de neam împărătesc, Din ţara-ndepărtată, Că tot pământul rotogol Era al lor odată... Şi că azi oamenii-nvăţaţi Aşteaptă să se nască Un tânăr crai coborâtor Din legea românească. Copiii noştri să-i înveţi Tu: Crezul... Născătoarea... S-ajung să-i văd cântând pe toţi În strană, sărbătoarea. Atunce, împăcat cu rostul Acestei lumi deşerte, Să mor, să-mi zică satu-ntreg Un: "Dumnezeu să-l ierte!" Iar popii nostru-ntâmplător Vreun oaspe-atunci să-i vie; "Pe cine-ngropi, părinte, azi?" "Pe-un om de omenie!..." poezie de Octavian Goga

Maramureșul trebuie neapărat să fie vizitată în anul 2015.

Cele mai frumoase biserici şi mănăstiri de lemn, multe dintre ele unice în lume prin arhitectura lor, sunt în Maramureşul istoric. Făcute de meşteri populari, clădirile au rezistat sute de ani. Pentru valoarea lor incontestabilă, opt dintre bisericile de lemn din Maramureş au fost incluse în patrimoniul mondial.  Mănăstirea Bârsana  se află pe malul drept al râului Iza, la 20 de kilometri sud-est de municipiul Sighetul Marmației. Poartă hramul Soborul Sfinților 12 Apostoli și este un complex monahal modern, a cărui istorie începe însă în secolul XIV. Văzută ca o punte între trecut și viitor, biserica, o adevărată catedrală de lemn, are o turlă de 57 de metri înălțime şi este printre cele mai înalte clădiri de acest gen din lume.  Toate construcțiile din incinta complexului sunt făcute din lemn de stejar și pietre de râu şi au fost ridicate de meșteri locali, care au transformat în artă cioplirea și îmbinarea lemnului. Slujbele se ţin într-un altar de vară, element nou în arhitectura monahală. La Bârsana au existat două vetre monahale, aflate la câțiva kilometri depărtare una de alta. Biserica veche poartă hramul Intrarea Maicii Domnului. Construită în 1720, a fost mutată în 1806, într-un vechi cimitir, numit al ciumaților.

Legenda zambilei

Legenda spune , ca Hyacinthus , care in greaca inseamna nestemat, giuvaier,fiul lui Amyclos, regele Spartei, era un tinar de o frumusete rara,fiind favoritul lui Apolo.Intr-o zi , pe cind se antrena la aruncarea discului a fost lovit de Zerphyrus , care era gelos pe acesta si a murit.Apolo a creat din singele  lui Hyacinthus  o floare , care  i-a purtat numele. O alta legenda vorbeste despre un vas  genovez care a naufragiat, din care  acazut o ladita de zambile si plutind spre coasta Tarilor de jos  au ajuns la mal si gasind conditii prielnice si plaja s-a umplut cu zambile inflorite.Localnicii , incintati de parfumul florilor si culorilor lor pastelate au inceput sa le cultive in gradinile lor. Intr-o alta legenda se spune,cafloarea de hyacint  a rasarit din singele lui Ajax,a carui infringere de catre Ulysses in disputa legata de armele lui Achilles, l-a aruncat intr-o stare de nebunie.Orbit de furie,  Ajax  a omorit toate oile armatei grecesti, luindu-le drept inamicii sai, iar atunci cind si-a dat seama ce a facut, s-a sinucis, din singele lui aparind o floare rosie, purtind initialele sale AJ. Florile de zambila Hyiacint  erau dedicate  lui Apollo, zeul soarelui  si al artelor. De  aceia aceste flori  sunt  folosite  ca simbol al jocurilor si sporturilor, dar si simbol al grabei, indraznelii, semetiei. Zambila albastra semnifica constanta in dragoste, iar cea rosie sau roza simbolizeaza o natura jucausa.Zambila galbena este un simbol al geloziei.Zambila alba semnifica  frumusete netainuita, neascunsa.

Mănăstirea Curtea de Argeş

Considerată drept una dintre minunile arhitecturale ale acestei ţări, Mânăstirea Curtea de Argeş - monument ctitorit de Neagoe Basarab - poartă, dincolo de cunoscuta legendă a Meşterului Manole, o serie de adevăruri istorice prea puţin cunoscute.   “Pe Argeş în gios,   Pe un mal frumos,   Negru-Vodă trece   Cu tovarăşi zece: Nouă meşteri mari,  Calfe şi zidari   Şi Manoli - zece,  Care-i şi întrece...”   Cine nu ştie frumoasa baladă a meşterului Manole?! Dar câţi dintre noi ştiu adevărul din spatele legendei şi cum îşi leagă Manole numele de edificiul ridicat pe locul fostei Catedrale Mitopolitane, zidită în sec al XV-lea.    “În ziua de Adormirea Maicii Domnului, în anul 1439, pe locul actualei Mănăstiri, era sfinţită Catedrala Mitropolitană, în prezenţa ctitorului ei, Vlad Dracul, domnul Ţării Româneşti. Din nefericire, în anii 1444 şi 1446 au avut loc două cutremure care au afectat grav această catedrală, magnitudinea celui din 1446 fiind estimată de specialişti la 7,5 grade pe scara Richter (tot atunci a fost ruinată şi Cetatea lui Negru Vodă de la Căpăţâneni, cunscuta astăzi drept Poienari, refăcută mai târziu de fiul lui Vlad Dracul, Vlad Draculea  -Ţepeş). Vlad Dracul nu a apucat să refacă catedrala, fiind asasinat împreună cu fiul sau Mircea, în 1447, de către boierii Dăneşti sprijiniţi de Iancu de Hunedoara.”, explică istoricul Ştefan Dumitrache, directorul Muzeului Curtea de Argeş.    Cine este legendarul Manole     Construcţia Mănăstirii Curtea de Argeş a început în 1514, din dorinţa lui Neagoe Basarab de a zămisli aici un lăcaş de o frumuseţe fără seamăn. Iar contribuţia legendarului meşter Manole la ridicarea construcţiei nu e doar folclor.   “În tinereţe, Neagoe Basarab a fost la studii în Italia şi la Constantinopol. La Constantinopol, sultanul Baiazid al II-lea îi încredinţează administrarea construcţiei unei moschei, sarcină de care el s-a achitat strălucit. Constructorul-şef al moscheii este Manoli din Niaesia, care apare, astfel, alăturat de Neagoe Basarab. Se pare că Manoli era armean, astfel explicându-se anumite elemente de arhitectură armeană şi georgiana din construcţia Mănăstirii”, explică directorul Muzeului Curtea de Argeş.

"Adio, mamă patrie, adio!”....poezie de Adrian Paunescu,

"Adio, mamă patrie, adio!” Probabil, mâine-aici va fi pustiu Şi toţi în pribegie vom porni-o. Drum bun, popor pierdut la un pariu, Adio, mamă patrie, adio! În loc să fim o ţară numai fraţi, Simţim, în noua epocă barbară, C-am fost în viaţa noastră blestemaţi S-ajungem chiriaşi la noi în ţară. Din tot ce facem, nu avem nimic, Ne macină străine interese, Făina noastră n-are spor nici pic, Nici pâinea în cuptor nu ne mai iese. Trăim acelaşi tragic simţământ Sub politicieni şi sub contabili, Că noi, ca neam, avem destinul frânt Şi suntem de prisos şi nerentabili. Umili, ne cerem scuze de la toţi, Că nu ne-au chinuit destul în viaţă, Şi ne conduc nişte fanarioţi. Ce pe cei mici trădarea îi învaţă. Poet nebun, ce vorbe mai îndrugi, Când am ajuns în ţara noastră slugi Şi suntem cerşetori la noi acasă? Şi vii, şi morţi, amestecaţi, acum, Dispuşi să emigreze, se arată, Mormintele se pregătesc de drum, În România deromânizată. Sus-puşii nu mai au nimica sfânt, Ca pe cravate, jurământu-şi schimbă, Nu mai avem nici fabrici, nici pământ, Vorbim şi limba noastră-n altă limbă Şi-acum, se aude clopotul final. Vin vremuri de urgie şi de grindini Şi este seara ultimului bal, Din zori, vom fi români de pretutindeni. Probabil, mâine – aici va fi pustiu Şi toţi în pribegie, vom porni-o, Drum bun popor pierdut la un pariu, Adio, mamă patrie, adio!  Adrian Pãunescu

"Am deschis fereastra sufletului şi am lăsat  să pătrundă lumina naturală a soarelui şi  căldura razelor sale.  Am aruncat răutate şi ură şi am făcut loc  dragostei şi armoniei...şi ştiţi ce am remarcat,  viaţa a prins culoare..."

Corina Chiriac - Rata ...va mai aduceti aminte acesta melodie???

Obiceiuri de Buna Vestire.

De Ortodocşii şi catolicii sărbătoresc miercuri Buna Vestire, zi în care Sfântul Arhanghel Gavriil a vestit Sfintei Fecioare că va naşte un fiu, pe Isus Hristos, la această dată biserica acordând dezlegare la peşte, prima din Postul Paştelui. În tradiţia populară, sărbătoarea este cunoscută şi sub numele de Ziua Cucului, pentru că se spune că la Buna Vestire se dezleagă limba cucului, el începând din nou să cânte. Conform credinţelor populare, el cântă până la Sânziene (24 iunie) sau până la Sânpetru (29 iunie), când, înecându-se cu orez, ar amuţi şi s-ar transforma în uliu. Tradiții și superstiții de Buna Vestire El ar rămâne în această ipostază până la primăvara următoare. Cântecul cucului de la Buna Vestire are însă o dublă semnificaţie: vesteşte revenirea la forma lui firească şi anunţă sosirea primăverii. În calendarul popular, Buna Vestire este cunoscută drept Ziua Cucului. Și asta pentru că se crede că acum cântă cucul pentru prima dată în an, vestind venirea primăverii.

O cafeluta si un gand bun va ofer in aceasta dimineata!

Am uitat că...poezie de Viorel Muha

Am uitat că... Amintirile din grinda veche  tânguitor gem. Că-n braţul lumii tale  nopţi ard aprinse  că dor gândurile  şi simţurile răscolesc  galben de soare. Că ape albastre sculptate  prin lacrimile irişilor tăi cu toate culorile strigă stai. Am uitat că... smaraldul arde negru zdrobindu-mi inima. Am uitat...  căminul nopţilor noastre  jăratec în nebunii.

Când iubeşti trăieşti, în rest … doar exişti.!

"Viața fiind un fir de aur Se depune intr-un tezaur... Cu melodiile acestor artisti minunati , m-am nascut , crescut si pornit pe cararile vietii !

"Veselia omului este ca si mirosul florilor.  Ea nu se inalta din sufletele vestede."  Nicolae Iorga..