Îmi este dor de tine…

Îmi este tare dor de tine

Să-mi vii eu încă te aștept

Când noaptea peste mine vine

Și să mă strângi cu drag la piept..

Îmi este dor și mult aș vrea

Să fii cu mine dragul meu!

Ca să te simt alăturea

Iubitul meu, amorul meu!

Dar anii trec și înțeleg

Să fac ceva nu sunt în stare

Îmi este acuma foarte greu

Și sufletul mă doare tare…

Și bătrânețea mă cuprinde

Mă vizitează acum mai des

Ea-i lângă mine pretutindeni

Pân voi pleca în univers…

Și acolo sper și mult aș vrea

Ca tu pe mine să m-aștepți

Să fim mereu alăturea

În poartă, tu să mă-întâlnești!

Eu multe poezii ți-am scris

Prin ele eu discut cu tine…

Te rog să-mi vii măcar în vis

Coboară-te te rog, la mine 

Rușnicova Elena

Privește-n ochii unui mic copil,

 Privește-n ochii unui mic copil,

De vrei să vezi splendoare pe pământ,

Un rai de inocență și de sfânt,

Un rai de puritate, infantil.

În ei adânc, vezi tainic „zăcământ”

Mult prețios, de „solul” e fertil

Când verdele e crud și e facil

Plămadă pentru nobil simțământ.

Speranță de un sigur viitor,

În ochii de copil se oglindesc:

Răspunsuri căutate ancestral

Curatul și frumosul îngeresc

Iar farmecul, divinul har ceresc

E simplu, e spumos, e natural.

Versuri: Nicu Stancu

 reacţiile:

n

"Nu uita, copiii ți-au fost încredințați de Dumnezeu spre formare.

Sunt niște suflete care vor merge în viață înainte, conform principiilor pe care le pui în mintea lor. Copiii nu sunt nicidecum un trofeu, o diplomă, o completare a ta. Nu sunt dați nici ca să îți slujească drept faimă, nici să faci ce vrei tu din ei. Avem față de ei o chemare mai înaltă, chemarea de a le face cunoștință cu Dumnezeu prin viața noastră și de a îi educa spre altruism, milă, modestie, slujire, implicare, dăruire."

Fiti binecuvantati, toti parintii!

Toate reacţii

O zi minunata!

 "Oamenii au nevoie de oameni. Existam vremelnic prin ceea ce luam din jur,

dar vom trai vesnic prin ceea ce daruim."

D. M. Lavson

Dor de albastru

 Dor de albastru

Ți-e dor de albastru, de soare, de noi,

de primul sărut și de altele-apoi,

de nopțile-n care sub lună-am dansat,

de tot ce-mpreună, un timp, am visat.

Ai vrea, uneori, să întorci din trecut

chiar zilele reci dintr-un timp ce-a durut,

dar care n-a fost niciodată urât,

sub cerul mai trist, uneori mohorât.

Întoarce-ți privirea spre cerul senin

și-alege din gânduri cuvinte de-alin

sau, dacă-i furtună și totu’-i un val,

întinde-ți, deasupra, albastrul tău voal

Și fă ca, de dragul a tot ce a fost,

să-ți fie seninul etern adăpost.

Daniel Vișan-Dimitriu

E ploaia pe geamuri ce cade strident,

 E ploaia pe geamuri ce cade strident,

Stau singur la geam și totuși absent

Când nimeni nu cere privirii reper,

Nu zic la nimeni, nici mie, că sper

Un soare prezent!

Nichita Stănescu

Legenda Florii de Colț...

 Legenda Florii de Colț...

,,Odată demult, un munte bolnav de singurătate a plâns în tăcere. Toată lumea îl privea uimită: fagii, brazii, stejarii. Cu toate acestea, nicio plantă nu putea face nimic, deoarece erau legate de pământ de rădăcinile sale. Astfel, nici măcar o floare nu ar fi putut înflori printre stâncile sale.

Sus din cer, chiar și stelele au observat tristețea muntelui și una dintre ele s-a miluit de acel strigăt și a coborât din cer. A alunecat între stâncile și crevastele muntelui, până a aterizat obosită pe marginea unei prăpăstii.

Brrr!!!..era frig. Fusese supărata că părăsise liniștea liniștită a cerului! Brumele ar fi ucis-o cu siguranță, dar muntele a fugit pentru a o acoperi, recunoscător pentru acea dovadă de prietenie dată cu inima...A înfășurat steaua cu mâinile sale de piatră într-un puf moale și alb. Apoi, a îmbrățișat-o legând-o de el cu rădăcini tenace. Și când zorii s-au ivit …s-a născut prima floare de colț.”