Dor de albastru
Ți-e dor de albastru, de soare, de noi,
de primul sărut și de altele-apoi,
de nopțile-n care sub lună-am dansat,
Ai vrea, uneori, să întorci din trecut
chiar zilele reci dintr-un timp ce-a durut,
dar care n-a fost niciodată urât,
sub cerul mai trist, uneori mohorât.
Întoarce-ți privirea spre cerul senin
și-alege din gânduri cuvinte de-alin
sau, dacă-i furtună și totu’-i un val,
întinde-ți, deasupra, albastrul tău voal
Și fă ca, de dragul a tot ce a fost,
să-ți fie seninul etern adăpost.
Daniel Vișan-Dimitriu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu