"Nu astepta pe cineva sa-ti aduca flori,
Creeaza-ti propia gradina,si decoreaza-ti sufletul cu ele!"

Karen Sargsian - sis Fidelis Fac fideli

 "Nu astepta pe cineva sa-ti aduca flori,
Creeaza-ti propia gradina,si decoreaza-ti sufletul cu ele!"

Karen Sargsian - sis Fidelis Fac fideli

"Valoarea unui om se poate vedea  prin ceea ce el daruieste, nu prin ceea  ce asteapta sa primeasca."  Albert Einsten

Karen Sargsian - sis Fidelis Fac fideli

"Nu astepta pe cineva sa-ti aduca flori,
Creeaza-ti propia gradina,si decoreaza-ti sufletul cu ele!"

" Niciodată să nu adormi fără să te gândești că mâine totul va fi bine..."

Ti-a fost, vreodata atat de dor

Ti-a fost, vreodata, atat de dor...?
Cat sa traiesti aproape...la-ntamplare!
Sa simti cum "arde" foc interior,
Ca un parjol, tacut, din crestet, in picioare...?

Ti-a fost, vreodata, atat de dor...?
Sa simti c-au amortit in tine, toate,
Sa nu gandesti...decat in viitor...
Indiferent la tot, strain, fiind,...de...toate...?

Ti-a fost, vreodata, atat de dor...?
De ce ar fi, daca-ar putea sa fie,
Privind iluzii vechi cum mor,
Ca niste albe pasari de hartie...?

Ti-a fost, vreodata, atat de teama...?
Sa-ti pierzi iubirea-n zbor, ca o petala,
Ce efemera-i clipa, ce iute vine-o drama!
Sa ceri, de nu stiu unde, socoteala...?

Ti-a fost, vreodata, atat de dor...?
De cineva, incat parca, durere,
Tasnea din trup, prin fiecare por...
Si ai vrut sa plangi...dar in tacere...?

Dar.. ce tot spun? Nu pot a intelege,
Decat acei ce-au invatat, vreodata,
Ca-n suflet si iubire nu e lege,
Ca poti dori sa mori....doar sa iubesti o data!"

Magda Isanos: Cantecul pastoritei

Dac-aş fi fost un lan m-ai fi cosit
De dimineaţă până-n asfinţit,
Şi-n mers domol de care m-ai fi dus
Să mă presari în ieslea lui Iisus.

Sau măr dac-aş fi fost mă culegeai
Să muşti din mine ca demult în rai,
Şi cât de fericit aş fi-nflorit
Deasupra casei unde-ai adormit!

Mă tot gândesc ce-aş fi putut să fiu
Ca paşii cei mai tainici să ţi-i ştiu,
Şi-n ceasurile vieţii mele, toate,
Tu să m-atingi cu mâinile bogate.

Dar orişicum de-un lucru-s bucuroasă:
Voi fi pământ şi ţie-ţi voi fi casă,
Şi cea din urmă dezmierdată gazdă
Când vei veni pe braţul meu de brazdă.