Ti-a fost, vreodata, atat de dor...?
Cat sa traiesti aproape...la-ntamplare!
Sa simti cum "arde" foc interior,
Ca un parjol, tacut, din crestet, in picioare...?
Ti-a fost, vreodata, atat de dor...?
Sa simti c-au amortit in tine, toate,
Sa nu gandesti...decat in viitor...
Indiferent la tot, strain, fiind,...de...toate...?
Ti-a fost, vreodata, atat de dor...?
De ce ar fi, daca-ar putea sa fie,
Privind iluzii vechi cum mor,
Ca niste albe pasari de hartie...?
Ti-a fost, vreodata, atat de teama...?
Sa-ti pierzi iubirea-n zbor, ca o petala,
Ce efemera-i clipa, ce iute vine-o drama!
Sa ceri, de nu stiu unde, socoteala...?
Ti-a fost, vreodata, atat de dor...?
De cineva, incat parca, durere,
Tasnea din trup, prin fiecare por...
Si ai vrut sa plangi...dar in tacere...?
Dar.. ce tot spun? Nu pot a intelege,
Decat acei ce-au invatat, vreodata,
Ca-n suflet si iubire nu e lege,
Ca poti dori sa mori....doar sa iubesti o data!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu