Umberto Eco:

,,Învățați copiii să păstreze vie arta scrisului de mână.

 Arta scrisului de mână ne stimulează controlul asupra mâinii, 

ne ajută să ne coordonăm privirea cu mișcarea degetelor,,

Nu plânge...poezie de Maria Luca

Nu plânge...oare nu ştii tu

Că plânsul tău mă doare?

Că ţi l-aş şterge cu-n sărut

Şi l-aş goni cu-o floare?

Nu plânge...ochii tăi senini

Nu-i vreau înrouraţi

Căci plâng atunci şi ochii mei

De dor înfioraţi...

Nu plânge...oare ai uitat

Cât te iubesc de mult

Şi nu ştii tu că-al tău suspin

Eu nu mai pot s-ascult?

Opreşte-te...ascultă şoapta

Ce-o poartă-n ea chitara...

Eu te iubesc aşa de mult

Şi...vine primăvara!

Maria Luca

Sonetul LXXXIV. ....poezie Ovidiu Oana-Pârâu,

Sonetul LXXXIV. 

(mână'n mână...)

Să mergi aşa, ţinându-te de mână

Atât amar de timp, pe drumul greu …

Şi nu a fost uşor, senin, mereu,

Dar n-am lăsat ca răul să rămână.

Un geamantan de cărţi şi cutezanţă

Au fost imboldul pasului spre mâine.

A fost şi cozonac, a fost şi pâine,

Şi clipe de alint şi de romanţă.

Pe urmă, casa, pruncii … Viitorul

A galopat şi i-am văzut cum cresc

Frumoşi şi împliniţi în mod firesc,

Venit-a vremea să-şi înceapă zborul.

Atâţia paşi spre zarea ce îngână

Alt azi şi poate-un mâine, mână-n mână 

Aş vrea să-ntreb…poezie de Bunget Marin

Aş vrea să-ntreb…

Aş vrea să-ntreb străine, în ţara-n care stai

Mai umblă Mioriţa pe un picior de plai ?

Mai înfloresc salcâmii cu floarea de parfum

Şi dorul se mai strânge la margine de drum ?

Mai stau în soare munţii cu vârful pan’-la cer

Şi stelele din noapte la umbra zilei pier ?

Mai cântă frunza-n codru pe poala de alun

Şi mai aleargă cerbul fugind ca un nebun ?

Mai vezi în câmp cum grâul se face auriu

Şi-l unduieşte vântul în drumu-i spre pustiu ?

Legată de văzduh, mai cântă ciocârlia

În ţara ta ce spui că este România ?

Atunci te-ntreb străine, când toate astea sunt;

Ce cauţi tu aici la capăt de pământ ?

Cum ai ajuns să crezi că stai în sărăcie,

Când ai în jurul tău atâta bogăţie ?

 Bunget Marin

                                                   

Dansul ...poezie de Ovidiu Oana-Pârâu,

Dansul ... Dansul înseamnă celebrare, Căci dansul este un limbaj. Sunt păsările cele care Pretext îl au în mariaj. Când nu ne mai ajung cuvinte Să spunem ceea ce simţim, E dansul plin de simţăminte Şi am putea să-l folosim. Cu instinctivă energie Să contopim extazul unic, Aşa cum simplu în poezie, Am împleti simbolul runic. Sau să-l lăsăm să ne arate În moduri calde, diferite, Sau poate-n ritmuri demodate, Toate vestitele-i ispite. Să re-nvăţăm ce-i diafanul Atingerii şi-al mângâierii, Sau ce-i plutirea când tavanul, O boltă pare a plăcerii. Vom mai afla ce-i fierbinţeala Privirilor, sau ce-i fiorul Şi când s-o risipi sfiala, Să ne vădim curat amorul. Când toate-acestea fi-vor iară Ştiute, dar şi învăţate, Să-i spuneţi simplu – Domnişoară, Dansaţi ? Şi îmi veţi da dreptate !