Sonetul LXXXIV.
(mână'n mână...)
Să mergi aşa, ţinându-te de mână
Atât amar de timp, pe drumul greu …
Şi nu a fost uşor, senin, mereu,
Dar n-am lăsat ca răul să rămână.
Un geamantan de cărţi şi cutezanţă
Au fost imboldul pasului spre mâine.
A fost şi cozonac, a fost şi pâine,
Şi clipe de alint şi de romanţă.
Pe urmă, casa, pruncii … Viitorul
A galopat şi i-am văzut cum cresc
Frumoşi şi împliniţi în mod firesc,
Venit-a vremea să-şi înceapă zborul.
Atâţia paşi spre zarea ce îngână
Alt azi şi poate-un mâine, mână-n mână
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu