Aura mea...este violet

http://www.kudika.ro/quiz/test_i0000-ce-culoare-are-aura-ta/

Mirajul iernii!

Deschide tată,poarta....poezie de Emilia Amariei

Deschide tată,poarta

Deschide tată poarta,eu am venit acasă

Și-un lacăt pus cu lanțuri să intru, nu mă lasă

Deschide mamă ușa, am înghețat de frig!

Nu mă aude nimeni? Nu auziți cum strig?

Unde v-ați dus,ce faceți acolo,între umbre?

Zăresc după perdele fețele voastre sumbre,

Voi vă mișcați prin casă,închiși între pereți,

Ceva ați vrea să-mi spuneți și parcă nu puteți.

Și ușile au lacăt,sunt zăvorâte toate,

E-o liniște de piatră și un miros de moarte.

A coborât pustiul prin curte, prin livezi

Și peste tot trecutul s-au așternut zăpezi.

Cu mâinile-nghețate pe clanța-nțepenită

Mă podidește plânsul,aștept încremenită,

Nu pot să tai din mine copilul ce odată

Avea aici o mamă, avea aici un tată.

Nu pot să rup bucata de suflet, ce mă leagă,

Mi-aș rupe bucățele viața mea întreagă.

Mi-e dor să se deschida iar, ușile și poarta

Mi-e dor casa noastră,de mama și de tata.

Cu care drept anume, cu lacăte-ați închis-o?

Luați-o voi,întreagă,oricum v-ați și permis-o.

Luați-mi tot,chiar dreptul de-a mai veni la voi,

Dar dați-mi amintirea curată,înapoi.

Luați-mi și pământul și cerul, decupați-l,

Vă dau toată durerea și chinul tot.Luați-l !

Și-amărăciune strânsă de mine, prin străini,

Dar numai nu mă smulgeți de tot, din rădacini!

Emilia Amariei

 ♥ 

Dacă n-ai fi existat ...poezie de Romeo Tarhon

Dacă n-ai fi existat 

de Romeo Tarhon 

Dacă n-ai fi existat 

Te-aș fi născocit, iubito, 

Te-aș fi scris, te-aș fi pictat,

Inima ți-aș fi cioplit-o

Și suflare i-aș fi dat.

Dacă n-ai fi existat

Te-aș fi plămădit din sunet, 

Tânguind te-aș fi cântat 

Ca un lung ecou de tunet

Dintr-un flaut fermecat. 

Dacă n-ai fi existat

Te-aș fi săvârșit din pașii

Dansului nebun, ritmat 

În percuția și bașii

Unui bolero fandat... 

Jucăm într-un balet fără de veste

La fel ca-n teatru scena lumii este.
Jucăm într-un balet fără de veste:
Când cineva ar vrea fierbinte
Să-şi facă drum spre titluri mai propice,
Nu-i bai să-şi obosească mintea -
De-ajuns piciorul să-şi ridice.

poezie clasică de Mihail Lermontov,