Deschide tată,poarta
Deschide tată poarta,eu am venit acasă
Și-un lacăt pus cu lanțuri să intru, nu mă lasă
Deschide mamă ușa, am înghețat de frig!
Nu mă aude nimeni? Nu auziți cum strig?
Unde v-ați dus,ce faceți acolo,între umbre?
Zăresc după perdele fețele voastre sumbre,
Voi vă mișcați prin casă,închiși între pereți,
Ceva ați vrea să-mi spuneți și parcă nu puteți.
Și ușile au lacăt,sunt zăvorâte toate,
E-o liniște de piatră și un miros de moarte.
A coborât pustiul prin curte, prin livezi
Și peste tot trecutul s-au așternut zăpezi.
Cu mâinile-nghețate pe clanța-nțepenită
Mă podidește plânsul,aștept încremenită,
Nu pot să tai din mine copilul ce odată
Avea aici o mamă, avea aici un tată.
Nu pot să rup bucata de suflet, ce mă leagă,
Mi-aș rupe bucățele viața mea întreagă.
Mi-e dor să se deschida iar, ușile și poarta
Mi-e dor casa noastră,de mama și de tata.
Cu care drept anume, cu lacăte-ați închis-o?
Luați-o voi,întreagă,oricum v-ați și permis-o.
Luați-mi tot,chiar dreptul de-a mai veni la voi,
Dar dați-mi amintirea curată,înapoi.
Luați-mi și pământul și cerul, decupați-l,
Vă dau toată durerea și chinul tot.Luați-l !
Și-amărăciune strânsă de mine, prin străini,
Dar numai nu mă smulgeți de tot, din rădacini!
Emilia Amariei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu