Iubesc ploaia
Nichita Stanescu
Iubesc ploaia nebună ce vrea
Să cadă, să doară, să fie doar ea,
Cand nimeni nu cere răspunsul primit,
S-o vreau ca să stea!
E obsesiva chemarea ce-mparte nevoi
Deasupra la toate să ploaie pe noi,
Cand stropi cei grei se dau rătăcind
De-a valma în cer, și cad impietrind
Bezmetici și goi!
E ploaia pe geamuri ce cade strident,
Stau singur la geam și totusi absent
Cand nimeni nu cere privirii reper,
Nu zic la nimeni, nici mie, ca sper
Un soare prezent!
Mari picuri de nuntă stropesc apăsat
Cămașa de mire, Pamantu-mparat
Stă singur la masa, nuntasi-s plecați,
Tomnatici si grei, de vânturi luați
Saruturi răzbat!
De-i ploaie aceia, ce-aluneca fin
Cu picurii reci ma cheamă să vin,
Trecând peste toate, să-mi spună ce vrea
Iubesc ploaia nebună asa cum e ea,
De crede-n destin!
Artă - Internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu