A fost odată, Eminescu!
,,A fost o dată ca-n povești"
A fost, dar nu mai este,
Născut pe plaiuri românești,
Un tânăr drag cum altul nu-i
Și nici n-o să mai fie,
Atât de drag poporului,
Un geniu-n poezie!
,,Trecut-au anii"...Parcă ieri,
Scria lângă fereastră,
,,Dacă iubești fără să speri,
,,Dorința", ,,Floare-albastră'!
Și de pe ,,Lacul", singuratic,
,,Aducând cântări mulțime",
,, Ce șoptesc atât de tainic"
Transmițând ,,Melancolie".
O, ;,de ce nu-mi vii" tu iară,
Pentru o scurtă ,,Revedere"
,,Pe aceeași ulicioară"
Leagănul viselor mele?!
Să te renaști de nicăieri,
Luceafăr enigmatic,
Același ,,Făt frumos din tei
Cu chipul tău serafic!
,, Cobori în jos luceafăr blând"
Din universul rece!
Căci tu ești viu la noi în gând
Iar,, vreme vine, vreme trece!"
;,Sara pe deal", în asfințit,
De-o ,, Vre o zgâtie de fată",
Să-i fie visul împlinit,
Să te mai vadă înc-o dată!
,,Pe lângă plopii fără soț"
Să treci ușor, agale,
,,Se bate miezul" unei ,,nopți"
Dând curs venirii tale!
Din lumea ta îți este greu,
Din nou să te cobori,
Stai bine lângă Dumnezeu,
Nu printre muritori!
Ești mort și totuși pururi viu,
Luceafăr printre stele,
Tu, tatăl ,, Geniului pustiu",
Și prunc în ,,Somnoroase păsărele".
,, De-or trece anii" , (trecător,
e totu-n astă viață),
Pot să ,, Mai am un singur dor"
Și-o singură ,,Speranță":
Că un luceafăr bun și blând,
Al lumii pământene
De ne-a lăsat așa curând
Va scrie printre stele!
Liliana Smerea Vacaru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu