Păzea, femeie, din calea cuvintelor mele
poezie de Lucian Avramescu
am făcut cuvintelor mănuși din inima mea
temător să nu te rănesc
am aruncat verighetă și inele
te-am alintat
în mijlocul mulțimilor și-n pat
azi, femeie, universul e șui
am pus mănușile
undeva, la păstrare, în cui
gata,
verbelor, dinamită le pun
plec la luptă fără menajamente
și, precum vezi
te somez printr-o gură de tun
te-am mângâiat cu vorbe neîncercate
pe gând, pe pleoape, pe coate
azi cuvintelor le-am picurat în silabe venin
adio, femeie, amin
Lucian Avramescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu