Sculptorul
Brâncuşi îşi ciopleşte gândul
peste inima pietrei
în forme de sărut
poarta se deschide
îndrăgostiţii trec
sculptorul moare
se aşează masa tăcerii
pe scaune doar doisprezece
cei care l-au iubit
Jiul doar murmură
spiritul său se înalţă
prin coloana fără sfârşit
apoi familia împuţinată
aşezată pe şase scaune
la masa de taină
varsă lacrimi în tăcere.
Nicolae Leleu Valareanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu