Rugămintea unui câine
Nu te grăbi să vii, știu că ai treabă,
Eu te aștept aici un’ m-ai lăsat,
De nu mă crezi, pe unde treci, întreabă,
Însă nu pierde vremea, că-i păcat!
Nu-ți face griji că greul m-o cuprinde,
Iar de o fi, eu tot aici te-aștept,
Tu zăbovește-n lume pe oriunde,
Iar când te-ntorci, ai grijă, mergi încet!
N-o să mă supăr, de cumva uitarea,
Palate de cleștar ți-o dărui,
Eu tot aici voi fi, nu-mi pierd răbdarea,
Aici mă vei găsi când vei veni.
Și de o fi să mă cuprindă somnul
Și să mă ducă în eternul loc
Am să mă rog în gând privind spre Domnul
Să îmi arate calea să mă-ntorc
Și-așa să te întâmpin, de vreodată
De mine îți vei aminti, și-atunci,
Poate vei reuși măcar o dată
Să mă mângâi tristețea să-mi alungi!
Te rog, nu-ți face treburile-n grabă,
Eu te aștept până ce o s-ajungi,
Mulți trec pe lângă mine și mă-ntreabă:
,,Tu, până când mai zăbovești pe-aici?”
Nu te grăbi să vii, te roag-un câne,
Dar, om frumos, tare mi-e dor de tine!
Lili Șipoteanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu