Pe 15 iunie 1889, Mihai Eminescu se stinge din viaţă
"Mihai Eminescu s-a născut la Botoşani, într-o familie numeroasă, fiind al şaptelea dintre cei 11 copii ai lui Gheorghe şi ai Ralucăi Eminovici. Eminescu termină şcoala primară cu rezultate bune şi urmează liceul german din Cernăuţi.
Scriitorul îşi schimbă numele în Eminescu, la propunerea lui Iosif Vulcan, directorul revistei „Familia“, din Pesta. Debutează cu poezia „La mormântul lui Aron Pumnul“, publicată în anul 1866. Doi ani mai târziu, începe să scrie la romanul „Geniu pustiu“, care va rămâne neterminat.
Studiază, pentru o perioadă, la Universitatea din Viena, oraşul unde o va cunoaşte pe Veronica Micle. Între timp, publică numeroase poezii, cum ar fi „Venere şi Madonă“, sau basmul „Făt-Frumos din lacrimă”.
Junimea îi acordă o bursă, iar în perioada 1872-1874, studiază la Berlin. Urmează cu regularitate semestrele, dar nu se prezintă la examene. Se întoarce la Iaşi, oraș în care devine director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor, revizor şcolar pentru judeţele Iaşi şi Vaslui, redactor la ziarul „Curierul de Iaşi“.
Continuă să publice în revista „Convorbiri Literare“, iar în 1877, se mută la Bucureşti şi este numit redactor-şef la ziarul „Timpul“, unde va desfăşura o activitate publicistică remarcabilă. În această perioadă, scrie „Luceafărul“ şi seria „Scrisorilor“.
Sănătatea lui începe să fie afectată, iar în 1883, este internat, pentru o scurtă perioadă, la spital. În acest timp, „Luceafărul“ era citit în limba germană, în casa lui Maiorescu. Starea de sănătate a poetului se agravează şi este internat la spitalul doctorului Şuţu, fiind diagnosticat cu psihoză maniaco-depresivă. Ulterior, a fost internat la Viena.
În 1883, apare volumul „Poezii“, singurul publicat în timpul vieţii, cu o prefaţă scrisă de Titu Maiorescu.
Pe 15 iunie 1889, Mihai Eminescu se stinge din viaţă, în casa de sănătate a doctorului Şuţu. În buzunarul de la haina pe care o purta în momentul morţii, se aflau, scrise de mână, poeziile „Viaţa“ şi „Stele în cer“.
Despre moartea poetului, George Călinescu a scris: „Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţă cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va veşteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale.“
Viaţa şi creaţia scriitorului au inspirat realizarea unui film, numit „Luceafărul“, regizat de Emil Loteanu şi lansat în anul 1986."
Sursa foto: ziarulunirea.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu