O ceaşcă de cafea

 O ceaşcă de cafea

O ceaşcă de cafea. Vreau s-o degust

La adăpost de intrigi pe terasă

Că începând de astăzi nu-mi mai pasă

Dacă-mi surâde un amurg mai frust

M-am născut cu un optimism robust

Dar orice stângăcie mă apasă

Şi-n dimineaţa asta de melasă

Îmi încolţesc iar muguri pe arbust

Eu nu-i acord virtuţi ce nu le are

Şi-i superflu atunci să mai reneg

Deci vă invit ca orice bun coleg

Să-mi ţineţi compania de rigoare

Căci nu dezleg nici partea, nici întregul

Să poţi să spui: pe cel mai bun alegu-l!

poezie de Ion Untaru