Au înflorit bujorii roşii mamă,
Grădina iar e plină de culori,
Abia s-au scuturat lalelele şi iată,
Că s-a umplut ograda iar de flori.
Salcâmul de la poartă a dat în floare,
Mi-au mângâiat obrazul ciucuri moi…
Aşa erau mâinile tale mamă,
Dar ai plecat si nu mai vii napoi.
În colţ de gard s-a-ntins măicuţă socul
E alb, cu floarea-i pură şi rotată
Îmi aminteşte de copilărie, de toţi…
De toate, aşa cum înfloreau odată!
Şi ce-nflorite-s mamă dimineaţa
Albastre- mov, firavele zorele
Şi-alături, gingaşe şi parfumate,
Cresc tufele ce-ai pus de micşunele.
Dar nu fi tristă mamă… Iasomia
Ce-ai răsădit-o anume sub fereastră,
Nu te-a uitat şi iar a dat în floare
Şi-i plină de parfum ograda noastră!
Au înflorit bujorii roşii mamă,
E vremea numai bună de strâns fân,
Dar n-are cine mamă, n-are cine…
Nici tata nu mai poate, e bătrân!
E tot mai şubrezit de la o vreme,
Abia de-şi mai adună vreascuri ude,
Şi paşi-s tot mai mici, mai şovăelnici,
Şi dacă-l strigi măicuţă nu aude.
Şi griji de sănătate nu-şi mai face,
Abia de mai manâncă… cât un pui!
Dar toate-n casă singur şi le face…
Să nu îi duci măicuţă grija lui!
Au înflorit bujorii roşii mamă…
Numele tău e îmbrăcat în floare,
Şi de nu plouă, îi udăm n-ai grijă,
Dar nu cu apă… ci, cu lăcrămioare!
Mariana Adascalitei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu