La steauaLa steaua care-a răsăritE-o cale-atât de lungă,Că mii de ani i-au trebuitLuminii să ne-ajungă.Poate de mult s-a stins în drumÎn depărtări albastre,Iar raza ei abia acumLuci vederii noastre,Icoana stelei ce-a muritÎncet pe cer se suie:Era pe când nu s-a zărit,Azi o vedem, şi nu e.Tot astfel când al nostru dorPieri în noapte-adâncă,Lumina stinsului amorNe urmăreşte încă.Eminescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu