Amintiri
În mintea omului ramâne
Tabloul fericirii stinse...
Astfel tresar si-n al meu suflet
Reamintirile întinse;
Aci revad o alba casa...
O hora, fete, fluturi, salbe,
Frunzisuri, vii si flori pe câmpuri
Si porumbei cu aripi albe!
Aci ma vad pe alte tarmuri
Pribeag prin tarile straine,
Pe margine de-albastre lacuri
Cu negre stânci si vechi ruine!
Aci revad, revad un tânar...
La brat el poarta o femeie...
Le bate inima-n unire
Si afla-a raiurilor cheie!
Padurea-n umbra le-nfasoara
Amorul lor ca un tezaur
Si soarele prin frunze-apune
În fundul unui cer de aur!
Dar, Doamne, pentru ce pe lume
Când versi atâta fericire
Ne-o iei îndata ce ne-ai dat-o
S-abia ne lasi o suvenire?
poezie de Alexandru Macedonski
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu