Putin din fiecare
Sunt oameni care trec furiș prin noi,
Rămân o vreme, ca apoi să plece...
Trăim cu ei minunea de-a fi doi
Și umbra lor, o viață, ne petrece...
Apoi îi căutăm în fiecare,
Sperând că, poate, îi găsim din nou.
Ca orice început – trăiește și dispare,
Și-apoi singurătatea ne-aude din ecou...
Au fost oglinzi în care ne miram
Și ne jucam de-a vieți nemuritoare...
Cât de înalți și de frumoși eram!
Și-apoi ne-am spart în cioburi, fiecare...
Și-n visul nostru, scormonim Pământuri
Din alte galaxii, poate-i găsim...
Cu lumânări aprinse, printre gânduri
Pierdute-n noaptea minții, rătăcim...
Au stat cu noi o vreme și s-au dus,
Iubindu-ne cu rândul la plecare.
Au fost o clipă stele... și-au apus,
Și-acum suntem puțin din fiecare.
Sunt oameni care trec furiș prin noi,
Rămân o vreme, ca apoi să plece...
Trăim cu ei minunea de-a fi doi
Și umbra lor, o viață, ne petrece...
Adrian Berinde
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu