Primul ghiocel
Teodora Dumitru
În căușul palmei mi-ai pus un ghiocel,
Au trecut de-atunci ,multe primăveri ,
Și-ncet mi-ai șoptit „Tu semeni cu el „
Stau și mă gândesc ,parcă a fost ieri !
Ghiocelul gingaș, l-am pus la ureche ,
Tu mi-ai spus încet, cu ochi blânzi și buni ,
Ești așa frumoasă, fără de pereche …!
Cuvintele tale mi-au părut minuni !
Am simțit deodată inima cum bate ,
Și m-am înroșit ca un trandafir ,
M-ai cuprins ușor și m-ai strâns în brațe ,
Îmi parea că totul se învârte-n jur !
Printre sărutări, mi-ai șoptit ușor ,
Ești comoara mea , sincer, te iubesc !
Atunci am simțit al dragostei fior ,
Care m-a făcut, de drag, să înfloresc !
Eram la început , întâia primăvară,
Era încă răcoare , ne țineam de mână,
O seară liniștită ,ce minunată seară ,
De sus ne mângâia ,cu raze ,blânda lună !
Am acum în palmă primul ghiocel ,
Pe care ,cu drag, mi l-ai dăruit ,
L-am presat frumos, cu grijă de el ,
Amintire sfântă, de când ne-am iubit !
Au trecut de-atunci , multe primăveri ,
Doar micul ghiocel e dulce mărturie,
A iubirii noastre…parcă a fost ieri ,
Dar s-a pierdut pe drum ,nu a fost sa fie …..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu