
Ti-aş da tot ce am, dar ce am, mă întreb ...
mi-au rămas lucruri atât de puține!
câteva cuvinte, câteva priviri, poate-un gând
care-ar putea să te mai tulbure din când în când -
în rest doar timpul care se mai zbate în mine
şi inima asta mereu cu o bătaie în plus
care şi-a ars deja zbaterile toate.
mai am un zâmbet agățat într-o rază de soare
dar care nu-i decât un semn de mirare
răsărit dimineaţa, adormit peste noapte.
ar mai fi nişte tristeţi ascunse cu grijă,
câteva anotimpuri alergând fără rost
şi nişte lacrimi încercănate-ntr-un gând
pe obraji şanţuri adânci ades desenând.
vezi ?... nici mie nu-mi mai sunt adăpost!
şi-atunci ce să-ţi dau ca să fii fericit ?
sunt puţină de tot - prea târziu ai venit!
un ecou murmura risipit peste timp:
să mă fi iubit! atât! să mă fi iubit ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu