Se scutură iar merii, viața trece,
Dar ei nu mor, se deapănă în timp,
În noi este puterea de-a-nțelege
Ziua și noaptea oricărui anotimp.
Se scutură iar merii și-n plutirea
Ce se ascunde sub aripă de vânt,
Stau visele cu noi unde iubirea
Ne-a fost și va fi totul pe pământ.
Se scutură iar merii, haina vremii
Și-o schimbă in tăcere, și-al ei loc
Îl ia fără să știm, tăcerea serii
Cu gustul nemuririi, de mãr copt.
Lili Șipoteanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu