Anonim
Arunc ecouri în ultim semn de viaţă,
„Fii tu însuţi” – mi-o spune cineva.
De-aş şti cum sunt oare m-aş căuta,
Aş insista să îmi spun „Ia şi învaţă!”?
Învăţ din greşeli şi uneori îmi pare
Că însăşi viaţa e o greşeală.
Aş găsi metodă ilegală...,
Dar nu încumet să o repar atare.
„Sunt confuză şi nu vreau să ne întâlnim!” –
M-ai omorât cu această frază;
Am în lumea asta înc-o fază,
Să ne iubim, ca doi lunatici, anonim.
Autor poezie: Ion Zubco,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu