Refac universul
Ce limpede se vede marea
Când oglindește chipul tău!
Eu sunt un pas, tu ești cărarea
Și nu ne pierde nici un rău.
Te țin de mână-n lumea-ceasta
Și-ți mulțumesc pentru iubire
Eu sunt bărbatul, tu, nevasta
Și pășim doi, spre nemurire.
Te simt în întreg universul
Și-n zbor de păsări către cer
Iubirea ta mi-e unic sensul
Către lumina care-o sper.
Eu te ridic, tu mă înalți
Devenim unul împreună
Te simt în pașii distanțați
Și-n febra nopții fără lună.
Îmi ești nesomnul nopților
Un vis ascuns sub pleoape
Ești prin magia stelelor
Un foc nestins de ape.
Îmi ești prin vis, chemarea
În fiecare clipă grea
Pustiul și visarea
Minune-n viața mea.
Te-mbrățișez cu umbra de copac
În fiecare simfonie te găsesc
Întreg universul îl refac
Cu dragostea ce o dăruiesc.
De Violeta Jumătate (Ionescu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu