Ciprian Porumbescu şi Berta Gordon.
Ciprian Porumbescu a murit la vârsta de 29 de ani, diagnosticat cu tuberculoză. Marele compozitor român a murit în casa părintească din satul sucevean Stupca, în braţele surorii sale Mărioara. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Viaţa de film a surorii lui Eminescu. Frumoasa Aglaia a fost curtată d... Cum i-a făcut să plângă Ciprian Porumbescu pe doi criminali, cu care e... Scrisoarea prin care Ciprian Porumbescu o cere în căsătorie pe Berta: ... Ciprian Porumbescu s-a născut pe 14 octombrie 1853 la Şipotele Sucevei şi a decedat pe 6 iulie 1883, la Stupca, actuala comună Ciprian Porumbescu, din judeţul Suceava. Marele compozitor român a fost fiul preotului ortodox Iraclie Porumbescu. Ciprian Porumbescu şi-a început studiile la Suceava şi Cernăuţi, ajungând să conducă corul Societăţii Culturale ”Arboroasa”. În anul 1871, la aniversarea a 400 de ani de la ridicarea Mănăstirii Putna, tânărul Ciprian Porumbescu, având doar 18 ani, a reuşit să uimească asistenţa cântând la vioară, în condiţiile în care în public se aflau, printre alţii, Mihai Eminescu şi Ioan Slavici. Datorită calităţilor sale, a primit o bursă de studii la ”Konservatorium fur Musik” din Viena, unde ajunge să dirijeze corul Societăţii Studenţeşti ”România Jună”.
Casa memorială Ciprian Porumbescu
Iubirea neîmplinită a lui Ciprian Porumbescu Între 1873 şi 1877, Ciprian Porumbescu a urmat cursurile Institutului Teologic Ortodox din Cernăuţi. Muncea şi studia foarte mult, singurele sale perioade la repaus fiind cele când mergea în vacanţele de vară la Stupca. Într-una dintre vacanţe, Ciprian a cunoscut-o pe Berta Gordon, fiica pastorului evanghelic din comuna Ilişeşti, judeţul Suceava, de care s-a îndrăgostit. Din nefericire, chiar dacă Berta a împărtăşit aceleaşi sentimente pentru marele compozitor român, iubirea lor a rămas neîmplinită. Cum familiile lor erau de confesiuni diferite, s-au opus căsătoriei şi, chiar mai mult, tatăl Bertei şi-a trimit fiica în străinătate pentru a o îndepărta de Ciprian Porumbescu. "Numai ea singură îmi poate da curajul şi puterea de a răbda mai departe şi a duce munca începută la bun sfârşit", scria Ciprian despre Berta, iar ea răspundea: "Cât de rău îmi pare că nu pot sta faţă în faţă cu acela căruia toată viaţa mea aşi dori să-i fiu cu inima deschisă..." La moartea lui, Berta îi scria Mărioarei: "Greu de suportat nenorocirea aceasta; mi-a nimicit tot ce am sperat şi am dorit în viaţă. Mi s-a răpit tot ce am numit noroc. (...) Roagă-te, dragă Marie, la mormântul Lui şi pentru mine. Ţie ţi-i dat să fii în apropierea Lui, tu ai putut să-i arăţi scumpului iubirea ta, prin îngrijirea jertfitoare. O, de ce n-am putut şi eu!".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu