Povestea cerbului
,,Traia odata-ntr-o padure, un mos batran cu baba lui
Erau sarmani ca vai de lume in adancimea codrului.
Mosneagul nu mai vrea nimica, ci numai moartea si-o dorea
Dar baba tot mai vrea sa aiba un suflet tanar langa ea.
“Sa fie un copil cuminte, un catelus sau un pisoi
Dar tot mai vreau s-aud cum sufla o alta viata langa noi”.
Si Domnul s-a-ndurat de baba si-un pui de cerb i-a daruit
Un pui de cerb cu stea in frunte gonit din codru si ranit.
Sageata-i strapunsese gatul, din rana sangele-i curgea
Si lacrimi mari curgeau din ochii frumosi, rotunzi, ca de margea.
L-a sarutat pe frunte mosul, sarmana baba l-a legat
L-au ingrijit cu grija mare si ranile i-au vindecat.
Era frumos si bland, sarmanul, sarea voios din loc in loc,
Venise ca o vraja noua de fericire si noroc.
Dar intr-o zi trecu pe-acolo feciorul unui imparat.
Cu ceata de osteni, cu arcuri si cu ogarii la vanat.
“Da-mi mie cerbul tau batrane. Iti dau pe el tot ce doresti.”
“Nu-l dau, chiar de mi-ai da pe dansul comorile imparatesti.”
“Te duc la curtea mea mosnege, cu baba ta, va fac boieri,
Da-mi cerbul tau cu stea in frunte. Iti dau si cinste si averi.”
“Ce-mi trebuie averi si cinste? Sunt prea batran sa le primesc.
Dar daca vrea sa mearga cerbul, eu bucuros ti-l daruiesc.”
Atunci, minune fara seaman, intreaga lume ce vazu?
Vazu cum cerbul da din coarne de parc-ar spune “Nu vreau. Nu.”
“Nu vreau sa merg la curtea voastra”, atuncea cerbul a vorbit.
“Voi m-ati dorit ca pe-o comoara, ei sufletul mi l-au dorit
Voi m-ati ranit la vanatoare, ei ranile mi le-au legat
La curtea ta infloritoare eu m-as simti incatusat.
La curtea ta as fi o fiara, o jucarie pentru prosti.
In viata lor sunt o comoara pe care tu n-ai s-o cunosti.”
Pleca pe ganduri imparatul si se gandea ca nu-i de-ajuns
Sa fii bogat, maret si falnic, de maretia ta patruns.
Mai trebuie sa ai si-un suflet, frumos si bland si iubitor
Sa poti sa fii iubit de oameni si de podoaba codrilor.'' -
cu Laur Stoica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu