Am privit, în ochi, singurătatea. Era aşezată pe podeaua casei. Ronţăia chipsuri. Am invitat-o la masa mea. De atunci, la cină, Îi spun ce se întâmplă peste zi, O întreb de unde vine noaptea Şi îi mai spun că eu singur Îmi sunt de ajuns. poezie de Octavian Mihalcea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu