~Azi parcă plâng toți macii-n floare~
Azi parcă plâng toți macii-n floare
Și vântul îl aud strigând.
I-aș întreba ce anume-i doare
De ce-n tristețe-i vâd zăcând?
Deasupra cerul de sefir,
Se-mbracă-n norii dantelați.
Și totu-n jur e doar delir...
Furtuna lor o ascultați?
Un fulger a brăzdat văzduhul
Stau și privesc minunea lui.
Încerc să îmi alung amarul,
Simt iarăși ghiara dorului.
Un mușețel pierdut în iarbă
Se-nalță zvelt spre orizont.
Ce se întâmplă? Mă întreabă...
O buburuză-l face tont!
Dansează-n cercuri nostalgia,
Sub picături de ploaie rece.
Dar cum, tu nu îi simți magia?
Pe sub petala ta, nu trece?
Azi parcă plâng toți macii-n floare...
Și vântul îl aud spunând:
Că lumea asta, leac nu are...
Din suflet dorului nicicând!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu