O mie de urale
O mie de urale cer pentru ploaia deasă
Discretă dar fecundă pe geamul înecat
De umbra unui frasin, de vânt înfășurat,
În felul său de simplu prevestitor de soare
Când uneori în vasta lumină mai apare
Cu frunze umezite și chiar tremurătoare
Emoţia de sine părând că mă apasă
De parcă ploaia rece se scutură mai tare.
Iau probe de lumină și le așez pe lame
La microscop să mântui părerea că exist
Pe când ascult pe bandă o muzică de Liszt
Și las o domnișoară ursuz să mă proclame.
Bujor Voinea
O seara frumoasa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu