Mirosul de femeie
Am învelit picioarele cu rouă
şi m-am jucat cu zorii liniştit,
scăpam în iarbă vise câte două
să văd din care noapte ai venit.
Îmi lunecau pe frunte curcubeie,
acelaşi soare strălucea pe cer,
în mâna mea mirosul de femeie
brăzda dureri în gestul efemer.
Purificam privirea-n dimineţi,
aievea ridicam castele de lumină,
iubeam iubirea unei alte vieţi,
fără să ştiu cu ce sunt eu de vină.
Am pus o tâmplă ierbii rădăcină
şi-am adormit cu roua în cuvinte,
se auzea pământul cum suspină
când rătăceam aducerile-aminte.
Ungureanu Gheorghe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu