Ianuarie...

Ianuarie

freamăt...

spaţiul, tot, devine…

leagănul pământului,

gânduri zăvorâte de nori,

puls zbătut,

puls roditor în ramuri.

alunec din zarea privirii,

din orizont cusut cu fire de sânge,

în pânza cerului

natură şi eu,

trup şi inimă,

muguri şi ochi,

flori crescute ca palme

nuntă de zări cu floare

clipă frântă de secundă,

soartă lovită de tâmpla vremii

uşor zefir purtat pe clape de pian.

colb de soare,

ramuri golaşe,

zi uitată 

dincolo

dincolo pe lespedea secundei

ianuarie-jumătate,

acasă, Eminescu

aici, printre flori

luceafăr şi stele ce curg din ramuri spre cer...

întoarse de oglinda pământului.

.autor necunoscut