Pune, tată, steag la poartă...voce Tudor Gheorghe

Pune, tată, steag la poartă, iartă-mă, iartă-mă că am murit, știu că mama mai așteaptă și mai știu că într-un ceas a albit, Ce lumina lină .. ne îndulcește moartea celor ce am căzut în București, Părul maicii mele luminând și partea nevăzutelor cărări cerești Trec colinde-n astă seară, Leru-i ler, flori de măr, leru-i ler, Noi cu ochii plânși spre țară tremurăm la o poartă de cer. Ce lumină lină ne-n dulcește moartea celor ce am căzut în București, Părul maicii mele luminând și partea nevăzutelor cărări cerești. O fărâmă de colindă... du-o, Doamne, pân-la îngeri, până sus, Într-o noapte ea s-aprindă candela acelor ce s-au dus ... Ce lumină lină ne-n dulcește moartea celor ce am căzut în București, Părul maicii mele luminând și partea nevăzutelor cărări cerești. Pune, tată, steag la poartă, Iartă-mă, iartă-mă că am murit, Știu că mama mai așteaptă Și mai știu că într-un ceas a albit. Ce lumină lină ne-n dulcește moartea celor ce am căzut în București, Părul maicii mele luminând și partea nevăzutelor cărări cerești.