Romanţă

Romanţă  Azi e pustiu pe drumul care  Purta prin iarba udă pașii tăi,  Nici fluturi nu mai văd să zboare  De parcă s-au ascuns de noi.  E prea târziu iubito să te strig Că asteptarea-i fără de lumină,  Au înghețat și visele de frig  Și nu găsesc puterea să revină  Cutreier amintiri din lumea noastră  Îmi picură ca lacrimi printre gene,  Când florile ce le-am lăsat în glastră S-au ofilit, murind mult prea devreme.  Iubirea noastră n-a avut scăpare  Nici curcubee după ploaie n-a știut Iubirea noastră și-a dorit să zboare,  Rămasă fără aripi,.... a căzut! Nicolae Panait