Gânduri de noapte .... de Heinrich Heine

Gânduri de noapte  de Heinrich Heine  Când mă gândesc în nopţi târzii La patrie, nu pot dormi, Din ochi deschişi, sub pleoape grele, Cad, calde, lacrimile mele. Vin anii şi se duc ca-n vânt... Sunt doisprezece ani de când Nu mi-am văzut bătrâna mamă -  Şi dorul, chinul mă destramă. Da, mă destramă dor şi chin. Gândesc la chipul ei blajin... Să-mi fi vrăjit bătrâna somnul, Bătrâna mea? S-o ţină Domnul! Bătrâna mea! Ce drag îi sunt! Şi, în scrisori, văd rând cu rând Cum mâna-i tremură când scrie Şi inima i se sfâşie. Mereu văd chipul ei blajin... Sunt doisprezece ani în plin, Sunt doisprezece ani de viaţă De când n-am mai cuprins-o-n braţă. Germanie, pământ stăbun, Eşti încă sănătoasă tun. Voi regăsii a' tale arii Oricând, cu teii şi stejarii. De dorul tău nu mi-ar păsa, Dar e acolo mama mea. Nu poţi pieri, străbună ţară, Dar mama, poate, o să moară. De când din ţară am plecat, Nu-i ştiu la număr - ce păcat! -  Pe scumpii mei ce zac în groapă. Durerea inima mi-o sapă... Îi număr totuşi. Şi, mereu, Mai crunt sporeşte chinul meu, De parcă prăvăli-s-ar morţii Pe pieptu-mi... dar se duc cu toţii. Pe când pierdut în gânduri stam, Zori franţuzeşti mijesc la geam. Cu zânbetu-i ca dimineaţa, De-alean german mă scapă soaţa.