Nicolae Panait - Toamna în iubire

Mi-ai fost un vânt zglobiu de primăvară, de-atunci, în ochii tăi mă regăsesc,   În jurul nostru toamna se coboară,                           parfumul tău la fel îl întâlnesc.                               Sub pașii tăi iubirea strălucește, te simt zburând cu soarele pe cer,    În lacrimi de lumină toamna îmi vorbește                                 si ți-o așez la gât, un colier.                               Din sărutul tău izvor de apă vie, a îndrăznit iubirea să se nască,  Și a ajuns în toamna cea târzie, prin                           ochii tăi din nou sa strălucească.                            Toamna nu-i sfârșitul în iubire, este  doar o poartă către primăveri,  Un izvor ce curge în neștire...  te va răcori la fel ca ieri!