Capra cu trei iezi - adaptare după povestea lui Ion Creangă autor: Aurora Luchian

Capra cu trei iezi -  Cică a fost o căriţă, Ce pe iezi îi sfătuia, Cum să se comporte dânşii, Când de-acasă va pleca. ---------------------------------- Ea avea trei iezişori, Unul mic, doi mărişori, Dar obraznici, nu-i de şagă, Mi-a povestit Ion Creangă! . Odată, mama-sfătoasă, Vrând să plece de acasă, Le-a zis să se joace-n tindă, Şi uşa să n-o deschidă. . Să recunoască că-i ea, Un cântecel va cânta, Când s-o-ntoarce bucuroasă, Cu bunătăţi pentru masă. . Însă un lup, duşmănos, Chiar cumătru', flămângios, Asculta la colţul casei, Şi cântu' îl învăţase. . Când căpriţa a plecat, El se puse pe cântat; Însă iezii şi-au dat seama, Că nu-i duios ca şi mama. . Vocea-i suna răguşit. El, limba, şi-a ascuţit, La un maestru-fierar, Şi nu a fost în zadar! . Cu glasul piţigăiat, "Trei iezi..." dulce, a cântat, Iar ieduţul cel mai mare, I-a deschis uşa. Stupoare! . Iedul cel mic, speriat, Sus, în horn, s-a furişat. Mijlociul, zăpăcit, Sub chersin a nimerit! . Lupul hain, hămesit, Pe cel mare l-a-nghiţit; Îmbuibat şi mulţumit, Pe chersin s-a odihnit. . Dar deodat' a strănutat! Iedul, să intre-n păcat: -Să ne trăieşti sănătos! -A, ghiduş, aici mi-ai fost? . De ureche mi l-a tras, (Nu vă spun ce a rămas!) Se mai învârti un pic, Dar nu găsi iedul-mic. . Ca să facă râs de casă, Şi caprei, inimă-arsă, Pereţii, el, a pictat, Cu sânge sacrificat. . Capetele în fereastră, Când vine capra, acasă, Să creadă ea, împăcată, Cum cu drag, iezii, aşteaptă. . Ieduţul ce a scăpat, Era tare speriat; Uşa grabnic a-ncuiat, Şi pe plâns s-a apucat. . Ajungând capra, acasă, Cu hrană multă, gustoasă; Când văzu nenorocirea, Aproape să-şi piardă firea! . Mezinul îi povesti, Cum plecă, naşul veni, Şi-i deschise iedul mare, Iar apoi, jale, oroare! . Capra s-a mai liniştit, Şi un plan a ticluit, Pe lup să-l căpătuiască, Durerea să-şi potolească. . Hrană multă a gătit, O groapă a pregătit, Cu jar mult şi cu surcele, Lupul să cadă pe ele. . Deasupra o rogojină, Scăunel din ceară fină; Când ceara se va topi, Lupu-n ea, o nimeri! . Apoi o porni prin crâng, Să-l poftească pe nătâng. Îl găsi. (Ce i-a rânjit!) Şi-i spuse ce a păţit. . Lupul, fals-îndurerat, Pe capră a consolat, Şi-o urmă tare spăşit, La praznicul pregătit. . Cum era pus pe mâncat, Simţi foc, şi speriat, A-ncercat să se ridice, Dar în groapă nimerise. . -Aoleuuu, cumătra mea, Scoate-mă, nu mă lăsa! Că mă arde jar fierbinte, Ustură, m-a scos din minte! . -Acum simţi şi tu, vezi bine, Cum arde inima-n mine, Că mi-ai mâncat copilaşii, Nu aşa se poartă naşii! . Apoi capra a cărat, Tot ce-n mână i-a picat: Crengi, o piatră, bolovan... Şi-l îngropă pe duşman. . -"Crapă", iată-s împăcată, Eu sunt capra răzbunată! Caprele s-au bucurat, Căci de duşman au scăpat! -