Ionel Fernic este unul dintre cei mai mari compozitori de romante si tangouri al Romaniei.

Pe 29 mai 1903 se nastea Ionel Fernic, compozitor de succes, dar si jurnalist, scriitor, aviator si parasutist (a fost printre primii parasutisti romani).  Cine nu cunoaste macar una dintre compozitiile sale, cum ar fi “Iubesc femeia”, “La umbra nucului batran”, “Mai spune-mi inc-o data”?! Jean Moscopol - Mai spune-mi inc-o data Cristian Vasile- Iubesc femeia Ioana Radu La umbra nucului batran Ionel  Fernic(29 mai 1901, Târgoviște - 22 iulie 1938, Bucovina) În ordine cronologică, primul care, începând să compună la vârsta de 17 ani, a încântat cu melodiile sale, apropiate ca stil de cel al vechilor romanțe românești, pe iubitorii muzicii ușoare din țara noastră, a fost Ionel Fernic. De profesie aviator (a fost unul din primii parașutiști români - decedat într-un accident de aviație – pădurea Negrileasa), studiind în timpul anilor de liceu muzica la Galați cu Theodor Fuchs, Ionel Fernic a fost și poet, compunând majoritatea cântecelor sale pe versuri proprii. Scriind întâi versurile și punându-le abia pe urmă în muzică, între cele două componente - text și muzică - ale cântecelor sale există astfel o concordanță perfectă, ceea ce din păcate nu este întotdeauna cazul cântecelor de muzică ușoară. Din numărul mare de melodii compuse de Ionel Fernic, mai toate la fel de inspirate, este greu de a scoate în evidență pe cele mai reușite; de o popularitate mai mare s-au bucurat „Pe sub fereastră-mi curge-un râu” (pe versuri de Maria Cunțan), „Mândră nu-i ca mândra mea”, în stil popular, „Visul unei nopți de vară” (ambele pe versurile compozitorului) etc., etc. Familia Fernic se va muta la Galați, unde Ionel urmează liceul „Vasile Alecsandri”. Aici îl cunoaște pe profesorul de muzică și compozitorul Teodor Fuchs, de la care va lua primele lecții de chitară și pian. Pasionat de muzică, dar și de aparatele de zbor, Ionel Fernic este îndrumat de părinți să-și continue studiile într-o facultate tehnică; totuși, va opta pentru Conservatorul din București, unde intră la secția de artă dramatică cu cea mai bună medie. Deși remarcat de profesorii săi, tânărul nu se impune pe specializarea oferită de școală. Are ocazia să joace alături de Aristide Demetriade, Ion Manolescu, Mișu Fotino ș.a.  O dată încheiate studiile (1924), Fernic își satisface stagiului militar la Școala de ofițeri în rezervă din Ploiești; va rămâne în oraș pentru câțiva ani și tot aici va compune o parte importantă a repertoriului său. Poate sub îndrumarea profesorului Fuchs, Fernic a compus în ultimul an de liceu balada „Cruce albă de mesteacăn” (1919), prima sa piesă de muzică ușoară. După ce se va stabili la Ploiești, înțelegând nevoia de a compune muzică de succes, dar și totodată pentru a-și verifica posibilitățile, scrie romanțe și tangouri. Primul său tango, compus în 1931, s-a intitulat „Minciuna” (mai cunoscut prin titlul „Pe boltă când apare luna”, reprezentând primul vers din refren); în fapt, melodia este o adaptare a unei piese franțuzești, propusă de Nicolae Kirițescu. Versurile în limba franceză au fost înlocuite cu unele noi, scrise de Aurel Felea. „Într-o zi stăteam acasă și exersam la pian. Simțeam oarecare inspirație în acel moment și am luat hârtia și condeiul în mână. După o muncă de o jumătate de oră, am compus «Minciuna», primul meu tango. Primul meu succes nu m-a îmbătat deloc, căci îmi dădeam seama cât e de ieftin, dar trebuia să trăiesc și m-am pus cu nădejde pe lucru, luptând din răsputeri să escaladez, cât era cu putință, zidurile banalității.” - Ionel Fernic Din anul 1927, Fernic și-a încercat pentru scurt timp talentul scriitoricesc, publicând un volum de schițe, „Misterele din Mizil” (pe modelul seriilor publicate în foileton, de mare succes în Europa; de exemplu, „Misterele Parisului”). În 1928 a publicat un volum de poezii, „Prăștii” și câteva cărți pentru copii. A fondat revista satirică „Să nu te superi că te-njur”. Fernic a absolvit Școala de pilotaj de la Băneasa în primăvara anului 1935, primind brevetul de zburător. Figurează în evidențele piloților români de turism și sport; tot atunci se arată interesat de parașutism. Fernic execută primul salt cu parașuta în cadrul unui miting aviatic la aeroportul Băneasa. Va trebui să renunțe la parașutism din pricina unui accident la o aterizare. Este numit directorul Școlii de pilotaj din Cernăuți; va fi medaliat de însuși regele Carol al II-lea cu o distincție importantă, „Virtutea Aeronautică”. „O personalitate care a întrunit prin valențele talentului său multilateral, inspirația poetului, harul cântărețului-interpret al propriilor romanțe și tangouri, curajul și pasiunea zburătorului îndrăzneț, afirmându-se ca pilot și parașutist sportiv, acesta a fost, în câteva cuvinte, Ionel Fernic.” - Ștefan Soverth - „Parașutiștii în luptă” autor  Jurjiu Gheorghe