Eu vânt ...
Hai vino să-nstrunăm acorduri
printre tăceri de catedrale,
ca unduitele fiorduri
sub valurile vesperale.
Doar geamăt surd pe post de cântec
dansat de pescăruși ce urlă
dând ritm fiorilor din pântec
și-aramei sugrumate-n turlă.
Nu te feri că te-nfierbântă
icnirile născute-n vintre
e-arșiță de Zenit ce zvântă
nectar și rouă curse printre.
Și când m-oi descărca demonic
zorind nesațul să pătrunză
ne vom desăvârși armonic,
eu vânt, tu dezmierdată frunză.
***
ovidiu oana-pârâu
|
|
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu