Legenda florii de cactus...

"O tânără şi frumoasă mireasă, dintr-un ţinut călduros, şi-a aruncat în noaptea nunţii voalul, de care nu mai avea nevoie, pe fereastra ce se deschidea spre grădină. Voalul dus de vânt a ajuns jos pe un cactus. S-a oprit în ţepii lui lungi şi acolo a rămas. Ţepii ajutaţi de vânt l-au franjurat în zeci şi zeci de bucăţi. Din el a răsărit pe neaşteptate o floare albă, frumoasă, cu numeroase petale şi stamine. Mireasma ei era ademenitoare. A ademenit-o şi pe ea a doua zi  când se plimba pe aleea din grădină. Ajunsă în dreptul ei s-a aplecat, a mirosit-o iar floarea i-a şoptit: -Eu sunt voalul tău de mireasă ! -Eşti minunată dar o să trăieşti doar o zi, i-a răspuns tânăra. Aceasta este soarta miresei precum şi cea a florii de cactus "să trăiască doar o zi". Dulce este viaţa... dar când durează doar o zi e şi mai dulce, mai preţuită. Câtă grandoare !"