Când să mă ningi...poezie de Petre Violetta,

Când să mă ningi ţie, ''clipă de-o vară numai a noastră...'' Când pleacă ziua să se culce, armonizând tăceri în doi Aşteaptă visele răspunsuri, cu ochi deschişi, cu umeri goi. Când noaptea-şi caută mirese, în umbra dorului din gene Eu, frunză galbenă n-am toamnă, alerg nebună prin poiene. Când vara-şi scutură lumina, agonizând în come dulci Pândeşte cerul, plânge vina nedumerită la răscruci. Când se trezesc din nou copacii, dezmoşteniţi de armonii Îmbracă dezolant, ninsoarea, îngenunchind timid, stihii. Când mi se face dor de tine, invoc o înflorire-albastră Şi iar, mi-e teamă că mai naşte o iarnă-n primăvara noastră. Când pleacă ziua să mai cânte, prin alte gânduri, dimineţi Eu mă-nvelesc cu noaptea noastră, tu rătăceşti prin alte vieţi. Când nu mai suntem anotimpuri şi dincolo visăm desculţi Să mă mai ningi cu veri şi toamne şi-n primăveri să mă asculţi.