Omul de zăpadă Sprijinit într-un toiag Stă-n ogradă un moșneag Poartă-n cap o oală veche Răsturnată pe-o ureche Ochii negrii și lucioși Sunt cărbuni din vatră scoși Nu-i lipsește nici lulea Parcă pufăie din ea. Iar pe piept perechi, perechi Are un șir de nasturi vechi. Și mai are un nas roș Ca o creastă de cocoș. |
joi, 25 decembrie 2014
Omul de zăpadă ...de Ion Sebastian
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
E atâta ploaie în oameni...
“E atâta ploaie în oameni... Fiecare dintre noi am murit și am înviat de mai multe ori în viață. Atinși de oameni sau de evenimente. Am da...
-
Ninge, ninge ninge ninge viscoleste si zapada mereu creste vantul bate lasa bata mergem cu toti la olalta hainel...
-
Un secret mi-a spus bunica: „Crizantema, tufănica, Flori de toamnă se numesc, Că atunci ele-nfloresc.” Dar vă spun acum ... -
Satul meu Mi-e dor de satu-n care m-am născut. Îl port ,mereu, la mine-n gând. Uliţa copilăriei,îndepărtată, În satu-n care...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu