M-a primit la pieptul ei, pădurea

M-a primit la pieptul ei, pădurea

Şi pe umeri, păsări mii mi-a pus.

Luminiş mi-a strecurat în suflet

Şi-am rămas, de dragoste pătruns.

Şi m-a legănat pe crengi de vise

Când cu frunze m-a împodobit.

Şi-am simţit că mă ridic la ceruri

Când pădurea-n suflet m-a primit.

Şi-am găsit la ea, atâta vară,

Soare-n triluri, zumzet, clipocit!

Şi-am iubit atunci, întâia oară,

Tot ce are viaţa de iubit:

Raza, floarea, drumul şi înaltul,

Râu lunatic ce ridică nori de vis,

Curcubeul, foşnetul, cântatul

Din pădurea vieţii-paradis.

poezie de Ioana Voicilă Dobre

„Una dintre cele mai mari dovezi de iubire pe care

 le poti aduce pe lume este să-i lasi pe ceilalti să fie diferiti 

de tine si să-i eliberezi de pretentiile si asteptările tale. 

Când întelegi cu bunăvointă că ceilalti îsi au propriile lor legi

 si că trebuie să-si urmeze propria cale, asa cum trebuie 

să faci si tu, nevoia de a-i controla sau a le fi superior începe să pălească." -

 John Welwood 

Iarna-i un vestit dulgher

Iarna-i un vestit dulgher 

Că ea poate, cand voieşte, 

Peste rauri pod să puie, 

Fără lemne, fără cuie, 

Fără nici un pic de fier; 

Şi găteşte-aşa deodată, 

Pod intreg, dintr-o bucată. 

Iarna-i grădinar, cand vrea 

Pune albe flori la geamuri, 

Fără frunze şi cotoare, 

Fără chiar să aibă soare, 

Numai cum le ştie ea. 

Mie-mi plac, că sunt de gheaţă, 

Dar cand sufli, pier din faţă.

George Cosbuc 

2016 -Anul Constantin Brâncuși

”Eu am voit să înalţ totul dincolo de pământ.

Cocoşii mei cântă !

Şi păsările mele zboară !”

„Spre imensitatea văzduhului" - aceasta este Pasărea mea.

Copil fiind, am visat totdeauna că aş fi vroit să zbor printre arbori, spre ceruri.

De 45 de ani port nostalgia visului acestuia şi continuu să creez Păsări măiestre.

Eu nu doresc să reprezint o pasăre, ci să exprim însuşirea în sine, spiritul ei: zborul, elanul...

Nu cred că voi putea izbuti vreodată...

Dumnezeirea este pretutindeni;

şi când uiţi cu desăvârşire de tine însuţi, şi când te simţi umil,

şi când te dăruieşti.

Constantin Brâncuşi în atelierul său parizian

Divinitatea rămâne în opera ta; ea este magică...”

"Jumătate zeu, jumătate ţăran", "un om cu mult

 înaintea timpurilor sale" care a făcut "paşi

 pe nisipul eternităţii",artist de geniu al secolului XX,

 Brâncuşi a exprimat în creaţia sa o viziune 

complet nouă asupra lumii.

Ansamblul sculptural Constantin Brâncuşi 

de la Târgu Jiu

Poarta Sărutului

Cuminţenia Pământului

Măiastra