Nichita Stanescu - Cantec de iarna
"Esti atît de frumoasa, iarna!
Cîmpul întins pe spate, lînga orizont,
si copacii opriti, din fuga crivatului…
Îmi tremura narile
si nici o mireasma,
si nici o boare,
doar mirosul îndepartat, de gheata,
al sorilor.
Ce limpezi sunt mîinile tale, iarna!
Si nu trece nimeni
doar sorii albi se rotesc linistit, idolatru
si gîndul creste-n cercuri
sonorizînd copacii
cîte doi,
cîte patru. "
joi, 2 decembrie 2021
Hai cu mine ....Zaharia Stancu
Hai cu mine
Zaharia Stancu
Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuşi un capăt.
Acolo vom găsi grâu de aur,
Fiecare fir va avea o mie de spice,
Fiecare spic va avea o mie de boabe.
Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuşi un capăt.
Acolo vom găsi struguri albaştri,
Fiecare butaş va avea o mie de struguri,
Fiecare strugure o mie de boabe,
Fiecare bob o mie de butii de must.
Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuşi un capăt.
Acolo vom găsi păduri uriaşe,
Păduri de plopi cu creştetu-n cer,
Păduri de stajar cu rădăcinile
Înfipte adânc până la miezul planetei.
Acolo vom găsi trista mea dragoste,
Pătimaşa mea dragoste o vom găsi
Culcată în iarba coaptă de soare
Ori poate culcată pe un nor alburiu,
Pe un nor de argint alburiu...
Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuşi un capăt.
Florile au fost asociate inca din cele mai vechi timpuri cu limbajul iubirii.
Florile aduc zambete pe fata celor dragi si raspandesc dragostea si romantismul in incaperea in care se afla. 
De n-ai s-ajungi acasă de Craciun
De n-ai s-ajungi acasă de Craciun
autor Aurora Luchian
În seara de Crăciun, de n-ai s-ajungi acasă,
Și-ai vitregi copiii, pribeag printre străini;
Voi pune un tacâm în plus, în cap de masă,
Și-oi aștepta cuminte cu ochii-n lacrimi, plini.
De n-ai s-ajungi te iert…doar ceru-nstrăinării
Te-o ninge pe-un tărâm ce nu îți aparține.
S-asculți colinde dulci în pragul înserării,
Și doine de la noi, ca dorul să-ți aline.
Să nu cazi în mâhniri dacă străinu-ți spune
Că sufletu-i acasă, da tu, la ei, stingher…
Privește-l cu mândrie și fă o rugăciune,
În sine și-n tăcere, acolo-ntr-un ungher.
Nu suspina te rog, în astă noapte Sfântă,
Că nu te-ntreabă nimeni dacă mai poți să duci,
Și nu ai cui să-i spui că inima-i răsfrântă,
Să n-arăți la străin că porți mai multe cruci…
Să nu fii abătut să-ntuneci chipul drag,
Doar sănătos să fii ca să revii acasă,
Cândva, că dorul doare, și te-o purta în prag,
Doar să anunți să-ți pun tacâm în cap de masă…
Fulg - Nicolae Labiş
Într-o zi de 2 decembrie 1935 se năștea la Poiana Mărului, Mălini, județul Suceava, unul dintre cei mai talentați poeți români Nicolae Labiș. În ciuda faptului că a trăit doar 21 de ani, a lăsat o amprentă impresionantă în poezia și cultura românească. Puțini știu că o perioadă a folosit în publicarea versurilor sale și pseudonimul Niculai Mălin, un semn clar al iubirii pe care o purta pământului natal.a murit într-un accident de tramvai în 22 decembrie 1956.
Fulg - Nicolae Labiş
Desfrunzit și prea bătrân,
tremură de frig gorunul.
Au căzut și-ntâii fulgi
și l-am prins din zbor pe unul.
Migălos lucrată-n fir,
floarea mică și rotundă
s-a topit și a murit
o minune de-o secundă.
M-am întors înduioșat
să scriu trista ei poveste;
despre-un fulg care-a venit
timpuriu și nu mai este.
Pentru ce n-ai mai rămas
în înaltul bolții tale,
de-ai venit atât de pur
spre noroaiele din vale?
Care vânt neliniștit,
răsucindu-te cu ură,
ți-a mânat către pământ
prea gingașa ta făptură?
Și de vreme ce sosiși,
pentru ce-ai dat morții vamă?
Nu puteai să fii de-argint,
ori de sticlă, ori de scamă?
Dar în vreme ce scriam
întrebarea mea nebună,
n-am văzut cum lângă geam
ninge-ntruna și întruna.
Iar când ochii mi-am-nălțat,
am văzut cum prin ninsoare
valea-ntreagă lumina
minunat scăpărătoare.
marți, 30 noiembrie 2021
Nu uita ca esti roman,
Nu uita ca esti roman,
Nu uita ca esti roman,
Ca sus in deal la tine-n sat
Popa Ioan te-a botezat
Si Lelea Stanca te-a tinut un an la san
Nu uita ca esti roman,
Nu uita ca esti roman,
Ca tatal tau si mama ta
Bunicul si bunica ta
Te-au invatat dintotdeauna sa fi bun
Nu uita ca esti roman,
Nu uita ca esti roman,
Ca tatal tau a fost cioban
Bunicul tau a fost Traian
Si-n tara asta te-ai nascut sa fi stapan
Nu uita ca esti roman,
Nu uita ca esti roman,
Ca radacina de veacuri
Sta infipta in ogor
Si nu o poate smulge-un viscol trecator
Pe la noi au viscolit mii de pagani
Dar am ramas totusi aici in veci stapani.
A mai venit o vreme grea,
Nu e nimic,vom astepta
Ca vine soare dupa ea
Nu uita ca esti roman,
Nu uita ca estï roman.
Versuri de la: http://www.versuri.r
LEGENDA BRADULUI
LEGENDA BRADULUI
Legenda spune că, odinioară, toţi copacii îşi păstrau frunzele la venirea iernii. Dintre aceştia, numai bradul a rămas, până în prezent, verde la venirea anotimpului rece. Legenda spune că în preajma iernii, o mică pasăre nu a mai putut să plece spre ţările calde, întrucât avea o aripă ruptă. Tremurând de frig, pasărea a încercat să se adăpostească în frunzişul unui stejar şi a unui ulm stufos, dar ambii copaci au refuzat-o, de teamă că le va mânca fructele. Disperată, aceasta s-a culcat în zăpadă, aşteptând să moară. Deodată a auzit chemarea unui brad, care îi promitea ocrotire. Astfel, pasărea a fost salvată. Dar, în seara de Crăciun, un vânt teribil a suflat cu putere peste pădure şi toţi copacii şi-au pierdut frunzele, în afară de bradul cel generos, pe care Dumnezeu l-a răsplătit pentru gestul de bunăvoinţă şi i-a păstrat frunzişul verde, oricât de aspre au fost vicisitudinile iernilor care au umat.
Sursa internet
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
#Binedeștiut# Preotul paroh Gabriel Cazacu, de la Mănăstirea Cașin din București, a explicat pentru „Adevărul” de ce Adormirea Maicii Domnu... -
Ninge, ninge ninge ninge viscoleste si zapada mereu creste vantul bate lasa bata mergem cu toti la olalta hainel...
-
𝐂𝐄-𝐈 𝐁𝐈𝐒𝐄𝐑𝐈𝐂𝐀 ? 𝑪𝒆-𝒊 𝑩𝒊𝒔𝒆𝒓𝒊𝒄𝒂 ? E RAI ! Cu parfum de flori de mai Este cerul pe pământ, în mireasma de Duh Sfânt....
