Tandreţe...poezie de Jacques Salome,

Tandreţe Permite zâmbetului meu Să-ţi ofere tandreţea, Permite mâinii mele Să te mângâie blând, Permite privirii mele să-ţi spună Cât eşti de importantă pentru mine Acceptându-mi astfel mulţumirea Drept cadou pentru prezenţa ta.

Mi-e poftă...poezie de Constantin Triţă

Mi-e poftă Mi-e poftă-n dimineaţă, de iubire, De prelungite-mbrăţişări târzii, De flăcările ca o împlinire Ce toarnă în adâncuri... veşnicii. Mi-e poftă-n răsărituri, de lumină, De îndrăzneli şoptite şi tăceri, De nebunii, chemări şi-adrenalină, Ce picură în suflet primăveri. Mi-e poftă-n dimineaţă, de uitare, De patimi regăsite şi iertări, De-un orizont, abia ieşit din mare, Stârnind o avalanşă de-ntrebări. Mi-e poftă-n răsărituri, de răcoare, De ploaie şi atingeri care ard, De curcubeul clipei şi de soare Şi de ce nu? de clipa de hazard. poezie de Constantin Triţă

Dansul iubirii....poezie de Mariana Bendou

Vino să-ţi fiu, iubito, partener La dans între pământ şi cer În lumea asta plină de mister În care totul pare efemer! Ne-om avânta la dans vioi Uitând angoasele din noi Vom trece peste griji, nevoi, În ritmul vieţii, amândoi.

"Frumuseţea este de trei feluri: a sufletelor, a trupurilor şi a vocilor. Frumuseţea sufletelor poate fi înţeleasă cu mintea, cea a trupurilor, cu privirea, cea a vocilor, cu auzul."

Fericirea mea eşti tu!

Fericirea mea eşti tu! Este zâmbetul tău sincer, este strălucirea ochilor tăi prin care pot vedea frumuseţea sufletului tău pur. Sunt fericită chiar şi atunci când ne aflăm în aceeaşi încăpere sau pe aceeaşi stradă, în acelaşi oraş sau în aceeaşi ţară! Fericirea mea este chiar şi când mă gândesc că trăim sub acelaşi cer! Fericirea mea eşti tu!

Prag de noiembrie...Boris Iochim

Prag de noiembrie

Din zări, zâmbind, vin norii de ninsoare,

Aduşi de-un vânt tăios şi hainit...

Se pregăteşte toamna de plecare --

Dar fără a-i spune iernii „bun-venit".

Drum cu pietriş, scrâşnind sub pas agale...

Pe-alături, din salcâmi, frunzare plâng --

Tăcut, posac şi plin de nepăsare,

Răceala brumelor în mine-o strâng.

Plopii, lipsiţi de-a frunzelor podoabă,

Sub vânt, se-ndoaie şi se zgribulesc...

Natura pare-o deşirată gloabă

Ce-şi clatină povara, nefiresc.

Victorita, iată povestea ta!

Sinceră și explică multe! Povestea ta e o poveste grozavă. E clar că viața ta n-a fost niciodată plictisitoare. Ai trecut prin provocări, ai găsit prieteni grozavi, ai pierdut unele lucruri și ai câștigat și mai multe, și nu te-ai dat bătută niciodată! Ai o voință extraordinară, pe care toți ți-o admiră.