Tango - un dans plin de pasiune ...

Intima....poezie clasică de Cincinat Pavelescu

Intima Nu sunt nici rau, nu sunt nici bland, Nu m-am tarat, n-am pizmuit, Am fost si sunt un biet smintit Care viseaza chiar mergand... Si nu stiu dac-am suferit, N-am fost sarac, n-am fost bogat, Am si iubit, am si uitat, Am si uitat, am si iubit.

Flori pentru prieteni!

Îmbătrânesc....poezie celebră de Cincinat Pavelescu

Îmbătrânesc Îmbătrânesc!... Şi zi cu zi oglinda tot mai neagră-mi pare, Căci zi cu zi în ea zăresc Un rid mai mult, Un por mai mare, Un păr mai sur, Şi-un zâmbet trist, Ironic, Care N-acceptă nici o resemnare... Şi-mi pare rău că mai exist. Îmbătrânesc!... Şi tinereţea N-am cunoscut-o niciodată. Când cei de vârsta mea Jucau, Cântau Şi se înveseleau, Eu eram mamă, Eram tată, Luptam din greu pentr-o bucată De pâine, Pentru azi şi mâine. Îmbătrânesc!.. Şi ce-i iubirea? Eu n-am ştiut-o niciodată; Că niciodată n-am iubit, Când prea iubit-am fost de-oricare... Ca piatra, piatră-mi rămânea Şi sufletul şi inima La orişice chemare.

The Prayer - Andrea Bocelli & Helene Fischer

Muzica reprezintă o artă îndrăgită de toată lumea, în special datorită sentimentelor pozitive pe care le transmite. Momente precum cel din imagini reuşesc să trezească în noi dorinţa de a fi mai buni, de a preţui mai mult dragostea celor din jur şi de a avea speranţa că oamenii vor tinde din ce în ce mai mult către lucruri frumoase.

Duetul din aceste imagini îi are în prim plan pe renumitul tenor italian Andrea Bocelli, a cărui voce a cucerit inimile celor care au avut ocazia să îl asculte cel puţin o dată şi Helene Fischer o frumoasă cântăreaţă de origine germană care a câştigat nenumărate premii şi a vândut peste două milioane de albume în cariera sa de până acum.

Melodia interpretată, „The Prayer”, s-a pliat perfect pe vocile minunate ale celor doi artişti, oferindu-ne momente unice de linişte sufletească deplină. Pasiunea cu care această pereche a cântat i-a făcut pe spectatorii prezenţi în sală să aibă fiori de emoţie. Vizionând imaginile putem remarca încă din primele secunde ale interpretării cum ochii celor din sala de spectacol sunt cuprinşi de lacrimi de fericire.

Acest duet întruchipează perfecţiunea muzicală, fascinându-ne încă de la primele acorduri. Vocile de excepţie ale celor doi mari artişti se potrivesc atât de bine pe această melodie sensibilă, încât întregul moment îţi taie respiraţia. Totul este sublim!

Toamna a inceput să picteze

"Toamna a inceput să picteze; ici - un pic de galben, colo - un pic de portocaliu... A răsturnat borcănelul cu maroniu peste copaci şi frunzele au început să ţipe speriate: ne murdăreşti rochiile verzi cu stropii tăi ciudaţi! Atunci toamna se îmbufnă şi începu să stropească înadins cu zeci de culori peste tot locul. Lacrimi de ciudă reci, cenuşii îi curgeau amestecând huma cu firele de iarbă arse de vânt. Păsările o porniseră în zbor speriate de izbucnirea ei mânioasă, animalele pădurilor se făcură nevăzute prin coclaurile lor ascunse... Şi dintr-o dată Toamna se opri din zbaterea ei. Privi în jur cu un soi de mirare şi chiar cu mândrie. Cum, eu am făcut toate astea? Hmmm, înseamnă că sunt chiar talentată! Şi un zâmbet călduţ îi răsări în ochii ca boaba de strugure..."

"Niciodată nu vei putea înţelege zgomotul, dacă nu ştii ce este tăcerea. Şi să nu crezi că tăcerea este linişte. Nicidecum. Liniştea cuprinde şi tăcerea, însă tăcerea nu înseamnă linişte."