Dor de tata...

IISUS DIN NAZARET – film întreg subtitrat în limba româna

Dramă biblică şi amplă evocare a vieţii
 şi suferinţelor lui Iisus Hristos, de la naştere până la răstignire, impecabil realizată cinematografic 
şi dinamizată de muzica lui Maurice Jarre.

Grădina Ghetsimani – cel mai iubit loc de rugăciune al lui Iisus

La picioarele Muntelui Maslinilor se afla Valea Cedrilor - Chedron, identificata cu aceea numita in Biblie "Valea lui Iosafat", unde, dupa traditie, va avea loc , a tuturor neamurilor. Tot acolo unde Dumnezeul intrupat va invinge ispita si teama de moarte, va da seama omenirea pentru toate caderile ei, increzatoare totusi in indurarea fara de margini a Aceluia Care a fost "ispitit intru toate dupa asemanarea noastra, afara de pacat" (Evrei 4, 15).

Gradina Ghetsimani a fost vazuta drept loc de pelerinaj inca din primele secole crestine. Aceasta a fost vizitata de catre pelerinul anonim "din Bordeaux", in anul 333, ale carui note de calatorie sunt considerate a fi cele mai vechi marturii ale pelerinajelor in Tara Sfanta. In cartea “Onomasticon", a lui Eusebiu de Cezareea, gasim notat faptul ca Gradina Ghetsimani este asezata "la poalele Muntelui Maslinilor", aici "venind multime de oameni spre a se ruga".

Urcarea pe Muntele Maslinilor se facea prin coborarea si urcarea a unei intregi serii de trepte, sapate in piatra. Podul zidit peste Valea lui Iosafat, care trecea peste Paraul Cedrilor, se afla si astazi tot in acelasi loc ca acum doua milenii. Acest lucru reiese din prezenta treptelor de piatra, sapate in munte, care coboara din oras si urca pe munte.

Gradina Ghetsimani a fost locul de rugaciune si liniste cel mai iubit de Domnul nostru Iisus Hristos din tot Ierusalimul. Dupa Cina cea de Taina, Hristos si ucenicii Sai, s-au retras in aceasta gradina spre a face rugaciune - . Acesta este locul in care Mantuitorul s-a rugat cu lacrimi de sange, parasit de ucenicii care adormisera, si tot acesta este locul in care ucenicul Iuda isi va vinde Invatatorul cu acel sarut mincinos.

Ajuns in gradina, Iisus le-a spus ucenicilor: "Sedeti aici, pana ce Ma voi duce acolo si Ma voi ruga" (Matei 26, 36), apoi, luandu-i cu Sine numai pe Petru si pe fiii lui Zevedeu, S-a retras cu ei mai departe. Fata de cei mai apropiati dintre apostoli, Domnul nu Se sfieste sa-Si arate tulburarea: "Intristat este sufletul Meu pana la moarte", le marturiseste El (26, 38). Niciodata nu a fost Iisus asa de abatut si nu a facut o asemenea destainuire.

La Ghetsimani, teama de moarte si de durerea fizica - sporita fara indoiala si de gandul ca chinurile Sale nu vor cruta nici lui Israel, nici omenirii atatea suferinte - a atins o culme. De aceea atunci a avut loc lupta suprema, din care vointa omeneasca a iesit invingatoare, fara ca totusi Hristos sa ramana impasibil la gandul mortii. Atunci, cum spune asa de frumos , "Iisus s-a cununat in duh cu moartea.
Sursa  Calendarul  creștin ortodox

La mulți ani!

Ce semnifica salcia de Florii?

Traditia populara romaneasca atribuie salciei gestul de smerita aplecare in fata Domnului Iisus Hristos, semnifica reinvierea naturii prin inflorirea salciei, a pomilor fructiferi si a florilor, in general. Ramurile de salcie sunt un simbol al fertilitatii si vegetatiei de primavara si amintesc de ramurile de finic şi de maslin cu care a fost intampinat Iisus in Ierusalim. Salcia invoca sentimentul de tristete si de blanda mangaiere sufleteasca, fiind pusa in stransa legatura cu Fecioara Maria:

Legenda salciei plangatoare
Se zice că, demult, salcia plângătoare era un arbore înalt şi mândru, cu ramurile îndreptate spre cer.În acea vreme, Pilat a poruncit ca Iisus Hristos să fie chinuit de ostaşii romani. Aceştia şi-au scos săbiile cele ascuţite, au intrat într-o grădină, unde au văzut o salcie zveltă, şi au început să taie din aceasta mai multe nuiele, cu care doreau să-l bată pe Iisus. Salcia nici nu bănuia la ce o să folosească ramurile sale, iar sufletul i s-a făcut mic, cât o furnică, când a văzut cum cruzii romani i-au smuls haina lui lisus, lăsându-i spatele gol, apoi l-au legat cu frânghii de copac şi au început să-1 lovească cu nuielele pe spinare, până a început să-i dea sângele din răni. Iisus nu a plâns deloc şi a îndurat cu mândrie chinurile.Salcia, văzând cum păgânii râdeau şi-l batjocoreau pe Mântuitor, s-a ruşinat foarte tare că ea, neştiutoarea, îşi dăduse ramurile ostaşilor romani pentru a-l biciui pe El, şi de atâta ruşine, a hotărât ca ramurile sale întinse spre soare să se îndoaie spre pământ.Se spune că, după acea întâmplare, copacul cel falnic s-a prefăcut, de ruşine, într-o salcie plângătoare şi stufoasă.De atunci, oamenii plantează salcia la mormintele din cimitire

Semnificaţii si obiceiuri legate de cea mai importantă sărbătoare ce vesteşte Paştele

Floriile la români 

Cu o saptamana inainte de Paste ortodocşii, sarbatoresc Floriile sau Duminica Stâlpărilor, cea mai importantă sărbătoare care vesteşte Paştele, rememorând intrarea lui Iisus în Ierusalim şi sărbătorindu-i, totodată, pe cei cu nume de flori.  

Duminica Floriilor sau a Stâlpărilor (ramurile de palmier sau finic, cu care a fost întâmpinat Iisus la intrarea în Ierusalim, n.r.) este una dintre cele 12 sărbători împărăteşti din cursul anului bisericesc. 

Menţionată, pentru prima dată, în secolul al IV-lea, sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim, oraşul unde a şi început să fie celebrată, a cuprins, în scurt timp, întreaga lume creştină, fiind celebrată cu mare fast. Strâns legată de minunea învierii lui Lazăr din Betania, această duminică îi pregăteşte pe credincioşii ortodocşi pentru bucuria pe care o aduce biruinţa lui Hristos asupra morţii din duminica următoare, cea a Învierii.

Totodată Floriile deschid săptamâna cea mai importantă pentru pregătirile de Paşti, cunoscută sub numele de "Săptămâna Mare", după cele 40 de zile de post. Din punct de vedere liturgic, din aceasta zi începe Săptămâna Patimilor, în amintirea cărora în biserici se oficiază în fiecare seară Deniile, slujbe prin care credincioşii îl "petrec" pe Hristos pe drumul Crucii, până la moarte şi Înviere, a explicat  părintele Constantin Stoica.

 

De Florii se mănâncă peşte, fiind a doua dezlegare din postul Paştelui, după cea din ziua Bunei Vestiri. 

Duminica Floriilor este precedată de Sâmbăta lui Lazăr. În această zi, Iisus Hrisos îşi arată din nou minunile, înviindu-l pe Lazăr, la patru zile de la moarte. După această minune, mulţimile strânse la porţile cetăţii l-au întâmpinat cu flori şi l-au aclamat pe Mântuitor, la intrarea în Ierusalim.

Sâmbăta din ajunul sărbătorii este cunoscută şi ca Moşii de Florii, când se fac pomeniri pentru sufletele celor decedaţi, încheindu-se acum Sărindarele, adică pomenirea morţilor făcută în fiecare sâmbătă din Postul Mare.

Sărbătoarea Floriilor este una de bucurie pentru populatia creştină, dar cu înţelegerea faptului că zilele ce urmează sunt unele ale tristeţii.

De Florii...poezie de Violetta Petre

De Florii

Au venit Floriile, luminând câmpiile

Să vestească Sărbătoare, până dincolo de mare.

Cântă florile-n fereastră, râde floarea cea albastră,

Violeta-i mândră tare, c-a primit dar de la soare.

Sălcioara-şi pregăteşte ramul, astăzi se sfinţeşte

Să aducă-n case soare, pentru marea Sărbătoare.

La mulţi ani, oameni cu nume de flori!

Să fiţi sănătoşi şi frumoşi, ca florile, al căror nume îl purtaţi!

Violetta Petre