"Vor putea taia toate florile,

 insa nu vor putea opri primavara!" 

Pablo Neruda

Muzică populară cu Gheorghe Zamfir (1971)

Cafeluța pentru dimineață!

Excelenţa Sa, Dascălul

Excelenţa  Sa nu are cont în bancă. Nu are vilă cu douăzeci de camere. Nu are afaceri prospere prin ţară. Excelenţa Sa are un suflet cât galaxia. Are riduri şi fire albe de la generaţiile care sânt şi de la cele care au fost. Excelenţa Sa îşi mobilează viaţa cu extemporale, teze, concursuri. Rareori se gândeşte la ultimul strigăt al modei… Desele-i preocupări sunt legate de programe, perfecţionări, examene. De cele mai multe ori şlefuieşte nestematele altora. Pentru ele vinde pe bani mărunţi secundele fiilor lui.

Excelenţa Sa trudeşte viaţa-ntreagă la secera ascuţită a lunii, semănând pulberi de aur peste seminţele ce stau să- ncolţească. Uneori, ochelarii i se acoperă de roua amară, dacă un fost elev, ajuns senator, îi uită în anticameră ca pe un obiect decorativ. Alteori zâmbet de rodie îi inunda obrajii, când un necunoscut, pe stradă, îşi scoate pălăria în faţa lui: „Bună ziua, Domnule profesor, eu sânt…”

Excelenţa Sa nu-şi numără anii dupa buletin, ci după vârstă – mereu aceeaşi, care înfloreşte în bancă. Constată cu surprindere  într-o zi că trebuie să iasă la pensie şi nu înţelege de ce inima lui, cu doua preinfarcte, bate ca la optsprezece ani. Excelenţa Sa, ca un pui de căprioară în bătaia puştii, nu ştie că se aseamănă cu sfinţii. Ei au dăruit. El se dăruieşte. Cel de Sus i-a hărăzit loc înalt în izvorul Luminii, loc plin de verdeaţă, din care Măria Sa, Dascălul, să poată priveghea şi de dincolo pruncii sufletului său.

Traducere  şi adaptare după  de R. Kipling.

Sa ne amuzam putin..

Domniţă iarna, Jupână primăvara

Domniţă iarna, Jupână primăvara

Iar s-a nuntit pământul, cu iarna, cotropindu-l

Pe faţă şi-n cotloane cu voluptatea rece.

Cel Soare-Nun zâmbeşte, când peste lume trece

La jurământ de taină, cu foc pecetluindu-l.

Adună de departe ca oaspeţi, zburătoare,

Chiar Moş Martin agale păşeşte din bârlog

Pe neaua toropită, rămasă de zălog

Şi zestre a miresei de verde născătoare.

Decor de iarbă crudă, tuşat cu vioriu

Şi bâzâit de-albine ce harnic robotesc

Flori oaspete în voie grădinile gătesc,

Aruncă-n jur arome, mălinul coliliu.

S-au risipit în taină învoalări de fată

Viaţa germinează în case şi pe-afară,

Le e la toţi stăpână, Jupâna Primăvară,

Zâmbind îşi leagă-n voie, basmaua înflorată.

Esti!...poezie de Ion Apostu

Esti!...

poezie de Ion Apostu

Esti primavara vietii mele

Cu ghioceii infloriti,

Esti un buchet de flori de stele

Si mugurii abia mijiti.

Esti vara existentei mele

Cu trandafiri inmiresmati,

Esti gustul copt de zarzarele

Si-a fragilor de ploi spalati.

Esti toamna mea ca un tezaur

Un strugure ce-i copt in vie,

Esti floarea soarelui de aur

Esti un parfum dintr-o gutuie.

Esti iarna care se asterne

Intr-un tarziu...pe viata mea,

Vei fi un viscol care geme

Ce spre etern ma va purta...