Buna dimineața!

Dragobetele tradiţional se sărbătoreşte pe 24 februarie.

Dragobetele este o sărbătoare celebrată de români pe 24 februarie. Sărbătoarea de Dragobete este considerată în popor echivalentul sărbătorii Valentine's Day (ziua Sfântului Valentin), sărbătoare a iubirii.

Ion Ghinoiu, în „Obiceiuri populare de peste an – Dicţionar” (1997), asociază numele de Dragobete cu un personaj din mitologia populară românească: „zeu tânăr al Panteonului autohton cu dată fixă de celebrare în acelaşi sat, dar variabilă de la zonă la zonă (...), patron al dragostei şi bunei dispoziţii pe plaiurile româneşti”, fiind identificat cu „Cupidon, zeul dragostei în mitologia romană, şi cu Eros, zeul iubirii în mitologia greacă”. Autorul oferă detalii despre familia acestuia, numindu-l „fiu al Babei Dochia şi cumnat cu eroul vegetaţional Lăzărică”.

Dragobetele tradiţional se sărbătoreşte pe 24 februarie. Marcel Lutic a observat ca acestea se află „în preajma zilelor Babei Dochia şi a echinocţiului de primăvară. Mai ales în sudul României, există o perioadă întreagă, la îngemănarea lunilor februarie cu martie sau, cel mai adesea, în martie care sta sub semnul Dragobetelui”

Dragobete: Ziua Îndrăgostiţilor la români!

Dragobete: Ziua Îndrăgostiţilor la români!

Fiul Babei Dochia, Dragobetele este echivalentul Sfântului Valentin şi simbolizează sărbătoarea dragostei în tradiţiile româneşti. Sărbătorit pe 24 februarie sau 1 martie, Dragobetele este un obicei românesc care marchează începutul primăverii.

În mediul rural, Dragobetele se sărbătorea prin logodne simbolice şi prin jocuri de iubire. În mediul urban aceste tradiţii sunt inexistente, Dragobetele fiind umbrit de Valentine’s Day, o sărbătoare de împrumut occidental.

Dragobete, sărbătoarea bunei dispozitii şi a iubirii în grai românesc!

Puţini sunt cei care cunosc cu adevărat tradiţiile româneşti sau obiceiurile româneşti păstrate din generaţie în generaţie pentru sărbătoarea de Dragobete. Puţini sunt şi cei care mai sunt interesaţi de ritualurile acestei sărbători de când sărbătoarea occidentală de acceaşi natură, Sfântul Valentin a dobândit statut mioritic.

Există, însă, anumite zone rurale care cred în obiceiurile româneşti şi în simbolul sărbătorii de Dragobete.

Astfel, sărbătoarea dragostei sau ziua îndrăgostiţilor la români era văzută ca fiind una de bun augur, deoarece se credea că aduce gospodarilor un an mai îmbelşugat, linişte, noroc în dragoste şi prosperitate.

Modul de a sărbători Dragobetele este diferit de la o regiune a ţării la alta: petreceri în aer liber, dansuri, jocuri, discuţii în jurul focului, săruturi, logodne simbolice etc.

Există şi obiceiul ca fetele mari să strângă şi să pastreze cu grijă apa cu proprietăţi magice din zăpada netopită sau de pe florile de fragi. Un alt obicei este zburătoritul când fetele tinere coborau în fuga spre sat, fiind urmărite de flacăii îndrăgostiţi. Despre toţi cei care nu doreau să sărbătorească de Dragobete, se spunea ca vor rămâne singuri tot restul anului.

Buna dimineața!

Tudor Arghezi - S-astept?

S-astept?

S-astept sa vie viata cu cosurile pline

Si sa-mi astearna daruri din zari pîna la mine?

S-astept în noaptea goala s-aud suind un pas

De prieten fara nume, strain si fara glas?

Cu aripi adormite în dimineata lunii

S-astept sa mi se-ntoarca în streasina lastunii?

S-astept poate-amintirea sa-si mai încerce cheia

La poarta dintre dafini, s-astept cumva scînteia

Luminilor pierdute în pulbere si scrum?

La mine nu mai urca de-a dreptul nici-un drum;

De-abia o cararuie, o dîra ca de fum.

Nu intra nici o usa, n-am prag, n-am palimar, 

Doar stelele se-ngîna cu noaptea-ntr-un artar.

Ce sa astept sa vie si ce sa înteleg, 

Când peste mine timpul se prabuseste-ntreg? 

Copilaria anilor 1970-1980

Ăi de-aţi învăţat la lampă,

Aşa, cum am fost şi eu,

Nu veţi uita niciodată

C-a fost şi frumos şi greu!

Eu am crezut într-un vis,

Cum crede orice copil,

Prima poezie am scris 

La lămpiţa cu fitil.

Cât oi trăi n-am să uit

Mirosul lămpii cu gaz

Cu ea-n casă am crescut

Şi-mi luminează şi azi

Toate drumurile-n viaţă,

Mi-l arată pe cel bun,

Sufletul mi-l luminează

Cu alţi ochi văd multe acum!

La o lămpiţă cănită

Am citit şi-am învăţat,

Dar sufletul meu nu uită

Că asta nu-i de uitat! 

Versuri de Alina Sandoi